joi, 1 septembrie 2011

1 septembrie - ziua marilor emoţii

Din copilărie am urît ultima zi din luna august şi am iubit prima zi din septembrie. 31 august este pentru mine ziua goliciunii sufleteşti şi a despărţirii: despărţire de casa părintească, despărţire de vară, despărţire de familie, despărţire de vacanţă.î
Ziua de 1 septembrie însă, a fost pînă acum pentru mine momentul întîlnirii cu prietenii şi colegii de clasă, momentul povestirilor şi al depănării amintirilor de peste vară, momentul felicitării şi al împărtăşirii primelor emoţii cu profesorii. Această zi a mai fost pentru mine o sărbătoare deoarece este una dintre puţinele zile din an în care puteai să mergi la şcoală liniştită şi să-l priveşti în ochi pe profesor, fără a sta cu gîndul că nu ţi-ai pregătit  temele şi proful îţi va pune o notă negativă.
Astăzi chiar dacă este iarăşi 1 septembrie-ziua care mi-a creat cele mai multe emoţii-pentru mine este deja o zi obişniută, o zi în care trebuie să-mi îndeplinesc, în mod obişnuit, obligaţiunile de serviciu. În această dimineaţă, am observat zeci de copii de diferite vîrste care se îndreptau solemn spre şcoală. M-am gîndit că emoţiile primului sunet le voi resimţi abia atunci cînd copii mei vor merge în clasa întîi. Pînă atunci, 1 septembrie va fi un motiv de aducere aminte a anilor de şcoală.

marți, 2 august 2011

Parazitism sau boala studentului

Întotdeauna există oameni puternici si oameni slabi, oameni deştepţI şI oameni mai puţin deştepţi sau pur şi simplu persoane care trăiesc şi persoane care există. Aşa sunt regulile naturii, împotriva cărora nu poţi lupta. Nu le creăm noi şi de aceea nici nu avem puterea de a le schimba. De aceste lucruri m-am convins astăzi, cînd am susţinut un examen de admitere. Atunci   cînd profesorul vorbeşte în aceeaşi limbă pentru toţi, sunt studenţi care înţeleg, scriu, şi nu mai au nevoie de ajutor. La cealaltă extremă sunt cei pentru care se repetă regulile de cîteva ori şi ei oricum nu ştiu cum să completeze fişa de examinare şi cer ajutorul colegului. Aruncînd o privire în sala de examen după cîteva minute de la începutul acestruia, poţi observa studenţi care au început déjà a răspunde la întrebări şi alţi studenţi care, ca de obicei, au rămas în urmă şi se întorc la vecinul de bancă pentru a copia de la el datele de pe fişa de examinare. Oare este atît de greu să fii atent, în special pentru că datele care trebuie înscrise pe fişa ta se deosebesc de cele înscrise pe fişa lui. O altă calitate a acestor “personalităţi” este faptul că atunci cînd intră în sala de examinare, o analizează minuţios şi caută o persoană pe care o cunoaşte şi care învaţă foarte bine, pentru a se aşeza lîngă ea “Nu mă prea descurc la materia asta şi aş avea nevoie de ajutor”. Şi toate astea se întîmplă la un simplu examen care se evaluează cu “admis/respins”. Acum vă  puteţi imagina ce se petrece la un examen a cărei miză este mult mai mare…

luni, 25 iulie 2011

Începe admiterea la studii în România

Tinerii moldoveni care doresc să-şi continue studiile preuniversitare şi universitare în România, pot depune dosarele de la 31 iulie pînă la 8 august în oraşele Chişinău, Bălţi şi Cahul, acolo unde vor activa comisii specializate.
Potrivit datelor Ambasadei României în Republica Moldova, candidaţii pot opta pentru un loc de studii în instituţiile de învăţămînt preuniversitar, cît şi pentru ciclurile de studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat pentru anul şcolar şi universitar 2011 – 2012.

Primii care vor putea depune dosarele de admitere, sunt locuitorii zonei de nord a ţării. La Bălţi, dosarele vor fi primite de comisia de admitere la Universitatea „Alecu Russo”, în zilele de 31 iulie 2011 (orele 14.00 - 18.00); 1 august (orele 9.30 - 18.00) şi 2 august (orele 9.30 – 15.00).

La Chişinău, dosarele pot fi depuse în sediul fostului Consulat al României (str. Vlaicu Pârcălab 39) în zilele de 3 august – 5 august (între orele 9.30 – 18.00) şi 6 august (între orele 9.30 – 15.00).

La 7 august (între orele 9.30 – 18.00) şi 8 august (între orele 9.30 – 15.00), comisia de admitere se va afla la Universitatea „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul.

Concursul de înscriere şi de admitere a candidaţilor, se va desfăşura în conformitate cu metodologia de şcolarizare a cetăţenilor de origine etnică română din Republica Moldova. Pentru anul universitar 2011 – 2012, Guvernul României oferă cetăţenilor Republicii Moldova 2150 de burse de studii.

luni, 28 martie 2011

Business cu…ghiocei

Sunt chiar ei GHIOCEII - primele flori ale primăverii, care pot fi văzute doar în Cartea Roşie şi.... în mîinile băbuţelor care stau pe străzile din centrul capitalei şi le vînd pentru "a mai face cîţiva leuţi". Din pădurile Moldovei aceste vietăţi firave au cam dispărut, dar iată că mai există persoane care cunosc binele locurile în care au mai rămas ultimele fire din plantele care sunt pe cale de dispariţie şi fac bani pe seama acestora.
Businessul băbuţelor curajoase nu a fost ruinat nici de amenzile de la 1000 pînă la 2000 de lei puse de autorităţi pentru comercializarea florilor de primăvară.
Băbuţele susţin că anume mărimea "gigantică" a pensiei pe care o primesc, le scoate în stradă şi le "impune" să facă comerţ cu primele flori ale primăverii "Ce vreţi de la mine? Parcă dvs nu ştiţi ce pensie am eu? Cum să trăiesc cu aşa pensie? Trebuie să fac ceva, să cîştig bani cumva." Asta este explicaţia abundentă în argumente convingătoare ale reprezentantelor comerţului moldovenesc de pe bulevardul Ştefan cel Mare.
Cu pensie sau fără, cu amendă sau scăpînd de aceasta, ghioceii sunt distruşi în continuare şi nici o lege nu-i poate salva atît timp cît băbuţele noastre vor continua să facă business pe seama lor.

miercuri, 16 martie 2011

„Hai, Moldova – Curăţenie în toată ţara, într-o singură zi”

Toţi cetăţenii ţării, cărora nu le este lene să-şi jertfească cîteva ore din viaţa lor pentru curăţirea mediului în care trăiesc, sunt chemaţi să participe pe 16 aprilie la Ziua Naţională a Curăţeniei.
Mişcarea civică "Hai, Moldova" a lansat proiectul ecologic „ Curăţenie în toată ţara, într-o singură zi”, considerînd că aceasta este cea mai eficientă soluţie împotriva deşeurilor care împînzesc ţara. 
Detalii pe www.timpul.md sau pe www.hai.md

marți, 15 martie 2011

Povara vieţii pe umerii unui copil orfan

           Cuvîntul mamă este pentru ei unul foarte dureros, iar căldura căminului părintesc şi dragostea de părinte nu au simţit-o niciodată, pentru că au avut nenorocul de a se naşte în familii defavorizate, care nu s-au gîndit nici pentru un minut la viitorul copiilor pe care i-au adus pe lume şi i-au lăsat în voia sorţii. Aceştia au crescut prin casele de copii, internate, şcoli de meserii, aşteptînd zi de zi ca să vie mama sau tata şi să-i ia acasă. Ajunşi la vîrsta de 16-17 ani, sunt nevoiţi să părăsească instituţiile respective şi să-şi croiască propriul drum în viaţă. Sunt liberi să facă ce vor, dar ce pot ei să facă? Sunt singuri pe lume, fără adăpost, fără nici un ajutor, fără nici o rudă. Singura lor avere este îndemnizaţia unică de 5000 de lei oferită de stat copiilor orfani care părăsesc instituţiile rezidenţiale.

Părăsesc internatele şi ajung în stradă
Potrivit UNICEF Moldova, în 2009, în internate, case de copii şi plasamente familiale se aflau circa nouă mii de copii. Fiecare al zecelea dintre aceşti copii are părinţi decedaţi, restul provin din familii de părinţii alcoolici, delincvenţi sau care, pur şi simplu, au hotărît să se debaraseze de odraslele lor. În fiecare an, zeci de copii orfani absolvesc internatele şi şcolile de meserii. Ce se întîmplă cu aceşti copii? Unii dintre ei, care sunt mai optimişti şi mai puternici, încearcă să-şi construiască un viitor. Dar, majoritatea copiilor orfani urmează vagabondajul sau, în cel mai bun caz, sunt luaţi în continuare sub supravegherea statului, prin cazarea lor în centrele de plasament temporar.

Statul poate oferi doar plasament temporar
În Republica Moldova, primul şi unicul centru de plasament temporar pentru copii orfani în perioada postinstituţională a fost construit în anul 2004. La “Vatra” îşi pot găsi refugiul tinerii orfani care absolvesc  internatele ţării şi nu au domiciliu.
Am ajuns la acest Centru într-o zi geroasă de iarnă. În pofida gerului, copii aleargă pe afară îmbrăcaţi lejer şi încălţaţi în ghetuţe pe unde murdare, pe unde rupte. Mă privesc atent şi întrebător, cu ochii măşcaţi şi buzele îngheţate. Încerc pentru un minut să mă pun în locul lor şi mă gîndesc ce ar putea face un copil care este singur pe lume şi care are doar 16 ani? Eu nu ştiu ce aş face, dar ei luptă pentru viaţă şi speră că ziua de mine va fi mai bună. Sergiu a venit la Centru în urma cu 5 luni. Acum însuşeşte meseria de bucătar şi în a doua jumătate a zilei lucrează la o firmă de construcţii. “Deocamdată stau aici, dar nuştiu ce voi face atunci cînd va trebui să plec din Centru. Nu vreau să ajung iarăşi în stradă” spune Sergiu cu neîncredere în priviri.
Un an hotărîtor pentru copii orfani
La moment, în Centrul “Vatra” sunt cazaţi 27 de beneficiari cu vîrste cuprinse între 15 şi 29 de ani. Ei pot să stea aici de la 6 luni, pînă la un an, timp în care pot să-şi rezolve cele mai stringente probleme.  Această perioadă este hotărîtoare pentru beneficiarii Centrului, pentru că ei trebuie să facă tot posibilul ca peste un an să poată deja să înceapă o viaţă pe propriile picioare, fără ajutorul nimănui. În acest sens, administraţia Centrului, în colaborare cu Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului, lucrează asupra cazurilor beneficiarilor Centrului şi încearcă să le îmbunătăţească starea în care se află prin căutarea familiei biologice, prin perfectarea actelor, prin oferirea posibilităţii de a însuşi o profesie şi de a găsi ulterior un post de muncă. “Noi lucrăm cu fiecare beneficiar în parte şi încercăm să găsim cea mai  bună cale pentru soluţionarea problemelor pe care le are copilul. Nu lăsăm pe niciun beneficiar în stradă pînă nu suntem siguri că el se va putea descurca singur şi nu va ajunge iarăşi într-o situaţie de risc” menţionează Tamara Pisareco, managerul Centrului “Vatra”.   
Statul te susţine, dar tu descurcă-te cum poţi
Chiar dacă beneficiază de plasament temporar, tinerii cazaţi în Centrul “Vatra” sunt puşi în situaţia de a deveni independenţi, conştienţi şi responsabili de acţiunile şi viaţa lor. Ei achită jumătate din plata serviciilor comunale, îşi procură alimente din banii proprii, îşi pregătesc singuri mîncarea, îşi spală rufele şi fac ordine în camerele în care locuiesc. Astfel ei se maturizează treptat şi înţeleg că pe umerii lor cade responsabilitatea de a-şi asigura existenţa. Încercarea de a-şi găsi un loc de muncă, se soldează de multe ori cu un eşec, pentru că angajatorii profită de faptul că copii orfani sunt neprotejaţi şi lipsiţi de experienţă. Ei muncesc deseori fără a fi remuneraţi sau primesc doar o parte din banii care li se cuvin pentru munca prestată. Igor a lucrat timp de jumătate de an la un întreprinzător şi nu a primit nici un ban “Îmi spuneau că-mi vor da banii după ce voi termina tot lucrul, pentru ca la urmă să mă ameninţe şi să-mi spună că dacă vreau să mai trăiesc liniştit, atunci să plec şi să-l las în pace”. În astfel de cazuri, legislaţia şi autorităţile devin neputincioase.

Problemele comportamentale ale copiilor orfani îşi au rădăcinile în orfelinate
Situaţia copiilor care ajung la „Vatra” este deseori foarte greu de schimbat, deoarece beneficiarii acestui Centru sunt o categorie de copii care nu au înredere în nimeni şi în nimic, care sunt supăraţi pe toţi şi în primul rînd pe stat. Adriana Zaslaviţ, asistenta socială a Centrului spune că chiar dacă se face tot posibilul ca aceşti copii să-şi poată crea un viitor, viaţa deseori nu-i primeşte aşa cum ar trebui să fie. Explicaţia comportamentului şi a atitudinii lor faţă de viaţă stă în faptul că ei şi-au creat mentalitatea încă din orfelinat, atunci cînd auzeau doar replici de tipul „mama ta te-a părăsit” „nimeni nu are nevoie de tine”. „Majoritatea problemelor lor, îşi au rădăcinile în educaţia primită acolo” explică Ion Pelin, psihologul Centrului „Vatra”.

Am reuşit, pentru că nu am spus nimănui niciodată că sunt orfan
Cu toate acestea, sunt cazuri în care beneficiarii Centrului „Vatra” reuşesc să-şi croiască un drum în viaţă. Ion a stat la „Vatra” timp de doi ani. Aici a însuşit o profesie şi apoi şi-a găsit un serviciu. Acum a reuşit să-şi creeze propria familie şi de curînd a devenit tătic „Am reuşit să-mi şterg de pe frunte numele de „copil orfan” datorită faptului că am avut un caracter puternic. Cred că m-a ajutat şi faptul că nu am spus nimănui niciodată că sunt orfan.”
Poate că problemele copiilor orfani vor fi soluţionate atunci cînd societatea şi statul vor înceta să mai catalogheze această categorie de persoane ca pe o problemă. Fiecare dintre noi, poate să schimbe cu ceva situaţia copiilor orfani. Tu te-ai gîndit vreodată cum i-ai putea ajuta?

luni, 24 ianuarie 2011

Bine?

Bine azi şi bine mîine
Bine mîine şi poimîine
Sunt sătul de-atîta bine
Lasă-mi Doamne pentru mine
Numai mult şi numai bine
Să ajung pînă la tine
Şi să am doar numai bine
Cum n-aş da, e totul bine
Fericit eu sunt de bine
Pentru tine, pentru mine
Primăvara vine mîine
Şi ne-aduce numai bine
Pentru copilaşi şi mie
Pentru mine şi soţie
Totul o să fie bine
De nu azi, să fie mîine
Ce-mi doresc? Să fie bine
Viitor făcut minune
Şi din rău să facem bine
Să lăsăm o amintire
La cei nepoţei primire
Şi ca tot să fie bine
Eu mă rog numai la tine
Dumnezeule!!! Fă-mi bine
Doar atît te rog pe tine
Să-mi faci bine din fărîme
Un cuibar să am e bine
Şi să-mi strîng odinioară
Tot la ce-am visat aseară
Ar fi bine lîngă mine
Copilaşii mei să-mi fie
Să mă simt - a fost odată
Bine-n sufletul de piatră
Şi ce-am tras  - rămîi cu bine
Pat din casa cea străină
Să mă simt odată bine
Dumnezeule!!!
Fă-mi bine
Şi ajută-mă pe mine!!!