duminică, 26 decembrie 2010

”Nevoia” de Victor Sandu

Nevoia nu te-nvață
Doar îți șterge de pe față
Bunătatea și blîndețea
Sufletul să nu-ți mai simtă
Nici o dragoste de cîntec.
Tinerețea-ncet ți-o șterge
Și nimic nu-ți mai rămîne
Pentru ziua cea de mîine.
Îți rostești doar numai ruga
Pentru Dumnezeu și Muma
Și din plînsul fără lacrimi
Doar basmaua nu ți-e leacul.
Lasă-mi, Doamne, sănătatea,
Demintatea și povața
Și încet, încet, în teamă,
Voi deprinde viața iară
Și greșeala de la urmă
Îmi voi stînge-o de cunună,
Voi transmite pe dreptate,
Doar la copilași și poate,
Să le las și o povață:
 - Răul, dragii mei, e frate
Doar cu rău, și cheamă moarte.
Să-l lăsați, să nu-l atingeți
Și veți fi curați și limpezi!
Dumnezeu să vă ferească
De ispita cea prostescă.
Dumnezeu să vă susțină
Pentru gînd frumos, de bine,
Să aveți voi pîn-la urmă
Acea înțelepciune (rară) pură,
Mers frumos de căprioară
Și pe suflet ușurare,
Căci nimic nu e pe lume
Greu, ca setea de lumină.
Fericirea nu e banul
Și nici prostul-gologanul
Nu-și va rezista ispitei,
Dar va rămînea cu gîndul
Ca bătut în piept cu pumnul.
Și din conștiința seacă
Va veni onorul, taică
Și din sufletul zăbrele
Vor fi pietre și mărgele.
Tu, în schimb, primit cu lauri
Și avînd prea multe „neamuri”
Veșnic demn vei rămîne
Pentru ei și pentru tine.
Și atunci, nevoia-viespe 
Va rămîne doar poveste.
Și citită ea să fie
Doar de cei ce nu fac bine.
Pomenită să rămînă
Doar de cei cu suflet-strună.
Nicăieri și niciodată
Nu-i doresc nevoia-fată
Și nici puiului de șarpe
Nevoia să nu-i fie frate.
N-am dorit, și să rămînă
Doar cu viață fără patimi
Să nu plîngă fără lacrimi.
Dumnezeu să ne ferească
De invidie prostească
Calea ta să-ți lumineze
Conștiința preacurată
Și în suflet să-ți domnească
De nevoie să-ți ferească
Copilașii, și în lume
Pomenit să fii de-a pururi,
Și primit să fii cu muguri
Și cu miere, și cu struguri.
Ăsta-i meritul, măi frate,
Am trăit cu demnitate
Și la timpul de la urmă
Ușurat să plec în lume,
S fiu pomenit de bine.
Și cei oameni, și jivine
Să-mi acorde un omagiu
Ce l-am meritat pe stagiu.
Bunătatea nu se vede,
Se zidește și se pierde.
Fiți acolo unde-i greul
Și să vă feriți de răul
Ce te latră în tot felul.
Fericirea este viața
Și trece cum trece ața
Prin cel ac odinioară.
Deci, trăiți cu demnitate,
Pentru copilași și fapte!
Nu vă vindeți la nevoie,
Fiți curați și fără voie
Veți primi al vostru merit!
La Mulți Ani și printre valuri
Viața va aduce lauri!

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Fericire?

Ce-i mai trebuie omului pentru a fi fericit? sau, vorba marelui Druță: ”Ce-i trebuie omului ca să fie iarăși om?”. Nuștiu, dar pentru mine este suficient asta...

vineri, 10 decembrie 2010

Vreau să reușesc să fac de toate în această viață


Parcul Catedralei, scăldat în razele de soare ale unei zile de sfîrșit de octombrie, este supraaglomerat: perechi de tineri îndrăgostiți se plimbă alene pe aleele îngălbenite, copii mici împreună cu părinții lor aruncă fărîmituri de pîine proaspătă hulubilor, bătrînii stau pe bănci și admiră tot ce se petrece în jurul lor. Văd oameni care merg încet de parcă ar avea tot timpul din lume la dispoziție și oameni care la fel ca mine se grăbesc undeva.
Mă grăbesc pentru că vreau să ajung prima la locul unde am stabilită o întîlnire. Găsesc banca noastră, banca pe care ne așezăm de fiecare dată cînd ne întînim pentru a ne povesti toate peripețiile pe care le-am avut de la ultima noastră despărțire. Este acoperită de frunze de parcă nu s-a mai așezat nimeni aici de mult timp, de parcă această bancă ne așteaptă doar pe noi. Dacă ar fi după mine, cred că m-aș așeza pe aceste frunze, mi-aș aminti astfel de copilărie, atunci cînd alergam prin cîmp, cînd îmi plăcea să privesc cerul senin fiind culcată pe covorul de frunze tomnatice. Îmi calc pe inimă, renunț la amintiri, dau frunzele jos de pe bancă, dar rămîn în picioare. Vreau să o văd cînd va veni. Îmi tremură mîinile de emoție, inima îmi bate de parcă ar vrea să-mi sară din piept și bat nerăbdătoare din picior, poate așa va trece mai repede timpul și așteptarea nu va fi atît de chinuitoare. Privesc în toate părțile, nu știu de unde va răsări astăzi soarele meu și mă uit la ceas din minut în minut. Știu că oricît de mare va fi nerăbdarea mea, Maria oricum va întîrzia cel puțin cu un sfert de oră. Așa îi stă în fire.
Oare o voi recunoaște, s-a achimbat oare de cînd nu am mai văzut-o, este mai slabă, mai frumoasă, mai fericită? Nu știu!!!
Iat-o că vine. Acum înțeleg că chiar dacă nu aș vedea-o o sută de ani, oricum aș recunoaște-o după mersul ei grațios și elegant, zîmbetul copilăresc dar șarmant, chipul angelic și privirea pătimașă. Acești ochi sclipitorii i-au așezat la picioare toți băieții din liceu. Înaltă, cu picioare lungi de model și cu talia fin conturată. Și-a schimbat coafura, poate pentru a zecea oară de în tot acest timp de cînd nu am mai văzut-o. Mă așteptam la acest lucru pentru că fiind foarte dinamică, se plictisește repede de același lucru și e pusă mereu pe schimbări.
Ne salutăm reciproc: eu calm și cu o voce emoționată, ea - energic, cu un glas energic și plin de viață. O recunosc pe Maria – prietena mea din liceu, nu s-a schimbat deloc, chiar dacă s-au scurs deja 3 ani de cînd drumurile noastre s-au despărțit.
Luăm loc pe bancă, ținîndu-ne de mînă. Sunt nespus de fericită că o am alături și aș vrea să o mai alint spunîndu-i Marița, așa cum îmi place mie să o numesc. Dar îmi aduc aminte că nu i-a plăcut niciodată numele ei. Îl acceptă pentru că nu are de ales, dar nu suportă să o numești cu niciun diminutiv pentru că se enervează la culme. 
Este nerăbdătoare, ca de obicei, îmi adresează o sumedenie de întrebări fără a mă lăsa să-i răspund: ”Cum succesele la Universitate; nu te-ai angajat încă; îți place ceea ce înveți; cum te-ai adaptat în Chișinău; nu-ți este dor de casă”. Eu nu mă prea grăbesc să-i răspund pentru că nici nu mă lasă, începe să-mi povestească peripețiile din viața ei, vorbind foarte repede, de parcă trebuie să reușească să-mi spună totul în doar 5 minute. ”Acum am trecut prima testare la Universitate. Stau la cămin și-mi este cam greu cu colegele de cameră, dar știi că eu nu rabd mult timp dezordinea și le pun la punct dacă ceva mă deranjează. Recunosc că sunt uneori prea impulsivă, dar nu cedez cînd știu că am dreptate.”
O cunosc de mai bine de 5 ani, dar am impresia că o știu de cînd mă știu și pe mine. Destinul ne-a adus aproape în primul an de liceu. Nu știu de ce, dar din prima zi ne-am așezat în aceeași bancă și toți colegii ne întrebau dacă nu cumva suntem surori. Probabil pentru că avem unele trăsături fizice comune. Atunci nici nu ne puteam imagina că în scurt timp vom deveni ca două surori.
Acum o am în fața mea și toate aceste întîmplări îmi revin în minte, de parcă s-au petrecut ieri. Îmi spune cît de mult îi place ceea ce face acum: este studentă la Facultatea de Economie la Universitatea ”Alecu Russo” din Bălți.
 ” Am rezultate foarte bune, pentru că întradevăr îmi place ceea ce studiez”. A făcut și limbi străine timp de un an la Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă” din Chișinău, dar nu s-a regăsit în acest domeniu și a găsit curajul de a merge împotriva dorinței părinților de a o vedea profesoară și de a abandona facultatea de Litere din Chișinău în favoarea celei de economie din Bălți. ”Credeam că mă omoară părinții cînd i-am anunțat că voi studia la Bălți, dar iată că am avut puțin noroc și i-am convins că așa va fi mai bine. Acum am foarte multe planuri, sunt implicată în multe activități, vreau să reușesc să fac de toate în această viață”. În glasul ei aud o mulțumire și o satisfacție nemaipomenită, iar ochii îi sclipesc de fericire. Mă bucur pentru ea. Sunt sigură că va ajunge o economistă de succes, pentru că întotdeauna a realizat tot ce și-a pus în gînd.
Continuăm să ne ținem de mînă, ca și cum am vrea să recuperăm acum tot timpul în care am fost despărțite. Îi admir degetele lungi și fine care-i denotă feminitatea. Pe inelarul mîinii stîngi, oberv abia acum un ineluș din aur. ”Este inelul meu de logodnă”, îmi spune ea. ”Voiam să-ți împărtășesc această bucurie acum, cînd suntem față în față. M-am logodit cu Andrei și în curînd ne căsătorim.” Vorbește despre aceste lucruri deosebit de serioase, cu același aer copilăros și cu aceeași privire de ștrengăriță. Doar că de această dată, îmi strînge mîinile mai puternic de parcă ar vrea să audă mai repede părerea mea despre acest lucru. ”Mă bucur nespus de mult pentru tine, îți doresc toată fericirea din lume” îi spun eu. În ochii ei apar cîteva lacrimi ”Natalia, nu mă face să plîng, doar știi că eu sunt sensibilă în astfel de momente.” Așa a fost mereu: gingașă, firească, neprefăcută, naturală. Copacul care ne găzduiește destăinuirile, își scutură în părul ei o frunză aurie. Maria o ia și o așează atent între paginile albe ale unui carnet ” O voi păstra și ea îmi va aduce aminte de această zi.”
La despărțire îmi pune în mînă o broșă croșetată. ”Am văzut-o și m-am gîndit la tine. Acum tu o vei purta și-ți vei aminti de mine”. Nu a renunțat la obiceiul ei de a mă surprinde mereu cu ceva frumos.
Maria se îndepărtează de mine. Fac și eu cîțiva pași și apoi mă întorc ca să o privesc cum pleacă. ”Chiar și la 21 de ani, rămîne a fi copil în suflet” îmi spun eu. Asta este sursa ei de energie.
Banca noastră a rămas iarăși singură, iar parcul devine din ce în ce mai gol și mai rece. Mai simt încă parfumul dulce și proaspăt al Mariei și mă pornesc încet spre casă înaripată de energia acestei întîlniri.

miercuri, 8 decembrie 2010

Ernest Vardanean – spion sau victimă a unui joc politic

Cazul jurnalistului Ernest Vardanean, arestat de autoritatile transnistrene, trezește nedumerire atît în rîndurile autorităților de la Chișinău cît și a comunității internaționale. El a fost arestat în urmă cu 9 luni, fiind acuzat de spionaj și înaltă trădare în favoarea Moldovei. Ernest Vardanean nu-și poate demonstra nevinovăția și nici măcar nu-și poate organiza apărarea, iar procesul de judecată care a început acum o lună se desfășoară cu ușile închise.
În Transnistria nu se respectă drepturile omului
Drepturile sale sunt încălcate prin faptul că nu i se permite să-şi aleagă avocatul, iar organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului nu li se permite să verifice condiţiile de detenţie, starea sănătăţii jurnalistului şi să se convingă că asupra lui nu se exercită persiuni. Experţii Asociaţiei „Promo-LEX”, care monitorizează drepturile omului în regiunea transnistreană, spun că în stânga Nistrului oamenii sunt foarte uşor reţinuţi, privaţi de libertate, condamnaţi. Toate deciziile sunt ilegale, fiind emise de aşa-numite „instanţe de judecată” şi „organe de drept” neconstituţionale, ce nu pot înfăptui justiţia. Ion Manole, directorul Asociaţiei „Promo-Lex”, spune că aceste cazuri arată starea de lucruri din regiune, unde oamenii sunt arestaţi foarte uşor şi deţinuţi în condiţii inumane. „Invocarea unor aşa-zise crime gen terorism, trădare de patrie, sau spionaj este cea mai uşoară metodă de intimidare a populaţiei. Prin astfel de incriminări, populaţia devine mult mai atentă la ceea ce spune, la ceea ce face şi situaţia convine regimului pentru a-şi menţine influenţa şi a menţine frica, spaima în rândurile populaţiei”. Locuitorii din stânga Nistrului rămân ostaticii unei situaţii grave: deşi sunt cetăţeni ai R. Moldova, autorităţile statului nu-i pot proteja de abuzurile regimului ilegal de la Tiraspol. Organele constituţionale ale R. Moldova sunt obligate să se autosesizeze pe fiecare caz, însă acest lucru de multe ori nu se întâmplă.
Jurnalistul şi politologul Ernest Vardanean este bine cunoscut pe ambele maluri ale Nistrului, mai ales prin stilul său critic, echilibrat şi nepărtinitor. El a participat alături de alţi jurnalişti din Transnistria la mai multe proiecte ale unor ONG-uri din Moldova menite să apropie cele două maluri ale Nistrului. El activează de 7 ani în jurnalism, a fost reporter al agenţiei de ştiri "Novîi Region" în Transnistria, iar din 2009 scrie pentru săptămînalul "Puls" din Moldova, ceea ce a provocat nemulțumirea autorităților transnistrene. În 2009 a depus actele să se angajeze la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York. A trecut trei etape ale concursului, a fost selectat, aştepta în ultimele luni oferta şi contractul cu ONU.
Arestare nejustificată
La 7 aprilie Ernest Vardanean a fost arestat de un grup de agenţi înarmaţi ai Ministerului Securităţii de Stat al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Irina Vardanean, soția jurnalistului, a fost alături de soțul ei în momentul arestării lui „Ne apropiam de blocul nostru, la scară ne aştepta un grup de persoane îmbcăcaţi în civil care s-au prezentat ca fiind de la Ministerul Securităţii „mgb” şi l-au urcat imediat în maşină. Cu mine au rămas patru persoane care mi-au arătat un mandat de pecheziţie a apartamentului nostru, au urcat cu mine, după care trei ore şi mai bine a durat percheziţia”.
În momentul arestării, ofițerii nu au prezentat acuzațiile în baza cărora jurnalistul este reținut. Abia la 16 aprilie lui Ernest Vardanean i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea oficială  „înaltă trădare de stat”, în temeiul articolului 271 din Codul penal al Transnistriei.
În perioada anchetei, la domiciliul jurnalistului au mai fost organizate două percheziţii, după care Ministerul Securităţii de la Tiraspol a aplicat sechestru asupra bunurilor familiei Vardanean. Pînă la 21 septembrie, soția lui Ernest Vardanean putea să-l viziteze de 2 ori pe lună, dar în utima perioadă acest lucru a fost interzis „Conform legislaţiei din stânga Nistrului, dacă dosarul este transmis în instanţă, nu avem dreptul la întrevederi fără acordul scris al judecătorului.”
Lui Ernest Vardanean nu i s-a permis să angajeze un avocat din Republica Moldova sau Federaţia Rusă, iar avocatul din oficiu, numit de autorităţile de la Tiraspol, nu doreşte să comunice cu membrii familiei. Pe moment, Ernest Vardanean este susţinut de juriştii de la Asociaţia „Promo Lex” din Chişinău.
Procesul se desfășoară cu ușile închise
La 5 noiembrie a început procesul împotriva lui Ernest Vardanean. Acesta a avut loc loc cu uşile închise. Pînă la momentul actual s-au desfășurat 5 ședințe. Avocaţii de la Chișinău spun că nu au putut să participe la proces şi nici clientul lor nu a fost adus la Judecătoria supremă „În ziua procesului am fost la Tiraspol. Am asistat la o parodie de şedinţă, fiind în holul Judecătoriei supreme a aşa-numitei Transnistrii. Pe coridor ne-am întâlnit cu procurorul care duce dosarul lui Ernest Vardanean, care ne-a comunicat că şedinţa deja a avut loc, deşi eram citaţi la ora 10.00 şi la aceeaşi oră am şi ajuns acolo. Ne-a comunicat că Ernest Vardanean rămîne în arest pe un termen de 60 de zile”.
Potrivit portalului de ştiri tiras.ru , în calitate de martori în faţa instanţei vor fi audiaţi oficiali ai republicii separatiste. Deși în acest caz, după cum susțin autoritățile transnistrene, sunt implicați și oficiali de la Chișinău, cărora, conform acuzațiilor Tiraspolului, Ernest le furniza informații secrete despre politica Transnistriei, aceștia nu vor fi audiați în cadrul procesului.
                Ernest Vardanean își recunoaște vina?
La o lună după arestarea jurnalistului, acesta a apărut la televiziunea transnistreană într-o înregistrare video, recunoscînd că a făcut spionaj în favoarea Moldovei "În luna mai 2001, când îmi făceam studiile în anul patru, la facultatea Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova, am fost racolat de Serviciul de Informaţii şi Securitate din Moldova". El a menţionat că a fost şantajat, ameninţat şi impus să semneze anumite documente, conform cărora era obligat să furnizeze informaţii pentru SIS, privind situaţia politică din Transnistria."Am fost doar un furnizor de informaţii", a spus jurnalistul. El consideră că a fost depistat de către Serviciile de securitate transnistrene, pentru că SIS-ul a fost iresponsabil şi nu a vut grijă de furnizorii săi. "Am fost aruncat pe un câmp minat şi trebuia să mă descurc singur. Nu sunt duşmanul Transnistriei, sunt o victimă".
Deși în această înregistrare Ernest Vardanean își recunoaște vina, atît familia jurnalistului, cît și autoritățile de la Chișinău, nu consideră că declarațiile făcute sunt un argument pentru acuzarea lui Ernest, deoarece este evident faptul că ele au fost făcute sub presiunea ofițerilor Ministerului Securității Naționale de la Tiraspol.
Victor Osipov, vicepremierul moldovean pentru reintegrare, este convins că “Această adresare a fost făcută sub supraveghere şi, pot afirma că şi sub presiunea ofiţerului MGB care stătea alături de el. Un argument în plus al acestor circumstanţe este şi monologul fluent al jurnalistului care fără a se uita pe foaie, raporta supravegheat de ofiţerul MGB“.
Totodată, vicepremierul a specificat că înregistrarea video nu a constituit o surpriză pentru Guvernul moldovean, deoarece “ne-am aşteptat că se va face presiune asupra lui, că ar putea să iasă cu orice fel de declaraţii despre faptul că a fost racolat de nu mai ştiu care servicii speciale – extraterestre, moldovene, occidentale sau ruseşti“.
Mama lui Ernest Vardanean este sigură că fiul său nu a colaborat cu Serviciul de Informaţii şi Securitate din Moldova. Avocatul familiei, Alexandru Postică, spune că jurnalistul a fost torturat şi forţat să recunoască fapte pe care nu le-a comis: "Consider ca deja e demonstrat faptul torturii, cel putin psihologice în privinta lui Ernest Vardanean, care în schimbul vizitei soţiei sale, a fost impus să recunoască această vină. Mai mult decât atît, starea lui este foarta rea, dînsul a slăbit foarte mult şi are rezistenţa morală înfrîntă."
Tiraspolul face presiuni
În pofida faptului că nimeni nu recunoaște autenticitatea acestei înregistrări video, ea ar putea fi, pentru autoritățile transnistrene, o probă incontestabilă pentru demonstrarea vinovăției jurnalistului. Pare a fi dubioasă această înregistrare și prin simplul motiv că ea a fost făcută în perioada anchetei. De ce ar fi avut nevoie Ernest Vardanean să-și declare public vina, la numai o lună după arestarea lui, dacă el ar fi putut face acest lucru în cadrul procesului, în fața judecătorilor și a avocaților? În plus, declarația lui Ernest, ar putea fi mai mult decît suficientă pentru începutul procesului propriu-zis și pronunțarea sentinței. Totuși, procesul a început abia peste 5 luni din momentul apariției înregistrării, iar pînă la rostirea sentinței mai este încă mult. Deci, autoritățile transnistrene trag de timp și urmăresc un alt scop pe lîngă condamnarea lui Ernest Vardanean, el servind în acest context, o miză pentru cîștigarea unui joc mult mai murdar.
O dovadă în acest sens este și scrisoarea deschisă semnată de Ernest Vardanean în preajma procesului. În mesajul a cărui autenticitate nu a putut fi verificată, sunt reluate acuzaţiile la adresa Serviciului de Informaţii şi Securitate din Republica Moldova de a-l fi forţat pe Ernest Vardanean şi Ilie Cazac, un alt tînăr aflat în detenţia serviciilor secrete de la Tiraspol, să spioneze în favoarea Chişinăului, după care i-ar fi abandonat şi „predat” mgb-ului transnistrean. În scrisoarea atribuită jurnalistului, sunt acuzate autorităţile şi partidele politice din Republica Moldova pentru că nu ar manifesta interes faţă de soarta celor doi deţinuţi de la Tiraspol.
Prin aceste unelte, Tiraspolul vrea să facă presiuni asupra Chișinăului și a partidelor politice de aici.
Chișinăul neputincios
Chişinăul pledează pentru eliberarea imediată a jurnalistului Ernest Vardanean, deoarece autoritățile din partea stîngă a Nistrului consideră că acesta este victima unui joc politic. Însă, autoritățile separatiste nu mai țin cot de părerea Chișinăului. S-a ajuns la această situaţie din cauză că, pe parcursul acelor 18 ani de după războiul moldo-rus, din 1992, autorităţile constituţionale ale Moldovei au abandonat această regiune, lăsând regimul de acolo să-şi întărească structurile. Cetățenii din stînga Nistrului, care, tot mai des sunt arestați de MGB, nu mai solicită ajutorul autorităţilor constituţionale din cauza lipsei de credibilitate. Organele de drept din Moldova ignoră drepturile constituţionale ale persoanelor aflate în teritoriul controlat de administraţia de la Tiraspol şi îşi declină orice responsabilitate pentru starea de fapt din acest spaţiu. În soluționarea cazului lui Ernest Vardanean, însă,  autoritățile de la Chișinău s-au implicat foarte mult, dar pentru Transnistria Chișinăul nu mai prezintă o autoritate.
Victor Osipov afirmă că Ernest Vardanean este acuzat pe nedrept ”Acuzaţiile aduse jurnalistului Ernest Vardanean de către autorităţile de la Tiraspol nu au bază şi nu sunt elocvente pentru persoana acuzată, deoarece Ernest, în calitatea sa de jurnalist liber profesionist, nu are cum să deţină informaţii de stat, cu grif secret deoarece nu este membru si nu face parte din structurile administraţiei de la Tiraspol. Astfel, acesta nu poate fi acuzat de înaltă trădare.”
OSCE se implică, Rusia tace
Familia lui Vardanean a trimis scrisori preşedintelui Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, şi premierului Vladimir Putin, dar nu a primit niciun răspuns. Acest lucru poate fi explicat doar prin faptul că Rusia nu vrea să se implice pentru că cunoaște planul de acțiuni al Transnistrie și scopul urmărit de Tiraspol în acest caz.
Cazul lui Ernest Vardanean a intrat şi în vizorul Misiunii OSCE de la Chişinău. Şeful biroului pentru reintegrare al guvernului, Ion Stăvilă afirma că Chişinăul va solicita şi implicarea celorlalţi mediatori şi observatori în reglementarea transnisterană „Reținerea abuzivă a lui Ernest Vardanean este un caz ieşit din comun, care poate fi tratat ca un act de intimidare a jurnaliştilor din regiunea transnistreană, de îngrădire a dreptului la exprimare liberă şi o îngrădire a libertăţilor fundamentale ale omului”.
Stefan Urîtu, fost preşedinte al Comitetului Helsinki Moldova consideră nefondate acuzațiile aduse jurnalistului Ernest Vardanean ”După câte ştiţi pe 28 martie au avut loc aşa numite alegeri, care au fost precedate şi mai târziu urmate de aresturi de acest gen. Cazul lui Vardanean face parte din acest şir, care are drept scop reconfirmarea importanţei lui Smirnov şi Antiufeev în raport cu aşa numiţii lor oponenţi. Nu poate unui ziarist să-i fie înaintată acuzaţia de înaltă trădare. Un jurnalist nu are acces la anumite documente sau secrete, dacă putem să le spunem secrete. Dacă totuşi a făcut rost de ele, atunci din surse legale şi nu este el vinovatul. Un jurnalist nu poate fi tras la răspundere pentru activitatea sa.”
Serviciul de presă al aşa-numitului Minister al Securităţii de la Tiraspol, refuză să ofere detalii în legătură cu cazul Vardanean „Nu putem să vă oferim deocamdată nici un comentariu. Toate întrebările, toate precizările legate de acest eveniment vi le poate oferi numai judecătorul”, a declarat reprezentantul mgb-ului transnistrean.
Soarta lui Vardanean este în miînile Tiraspolului

„Republica Moldova este unica ţară care ţine în arest un jurnalist pentru libertatea de exprimare. Arestarea lui Ernest Vardanian este o ruşine pentru întreaga Europă”. Declarația a fost făcută de către preşedintele Uniunii Jurnaliştilor, Valeriu Saharneanu, cu prilejul Zilei Mondiale a Libertăţii Presei.

Pentru Transnistria însă, nici un argument nu este convingător. Tiraspolul îl folosește pe Vardanean pentru atingerea unui scop ascuns și-l va ține în detenție atîta timp cît acest lucru va conveni autorităților separatiste. Explicația acestui fapt este simplă: regiunea transnistreană se conduce după propriile legi și nu se supune legislației internaționale pe care, de altfel, nici nu o recunoaște.

De această dată, victima regimului de la Tiraspol a devenit Ernest Vardanean. Fostul corespondent al filialei de la Tiraspol al agenţiei ruse de ştiri ”Novyi Reghion” riscă între 12 şi 20 ani de închisoare. Dacă Ernest Vardanean va putea să-și demonstreze nevinovăția, acest lucru ar însemna prăbușirea Republicii Moldovenești Nistrene și descoperirea tuturor neregulilor care se înfăptuiesc aici.

luni, 6 decembrie 2010

Din nou primii la sărăcie

 Mai bine de 26 la sută din cetăţenii R. Moldova trăiesc în sărăcie absolută, iar unu din şapte - în sărăcie extremă, cu un venit de, cel mult, 25 dolari pe lună. Astfel, R. Moldova rămâne şi în continuare cea mai săracă ţară din Europa.
După colapsul Uniunii Sovietice, Moldova s-a confruntat cu cea mai profundă și prelungită recesiune în rîndurile țărilor în curs de tranziție, iar creșterea survenită la nivelului sărăciei a transformat-o în cea mai săracă țară din Europa la etapa actuală.
În condiţiile lipsei locurilor de muncă bine plătite, unica şansă de supravieţuire a multor familii este emigrarea. Aproximativ un milion de moldoveni muncesc în prezent peste hotare. Republica Moldova se situeaza printre primele pozitii intre tarile cu cele mai mari venituri provenite din banii trimisi acasa de cei angajati peste hotare. Datorită acestora, pe timpul guvernării comuniste, statul afirma că situația economică a Republicii Moldova se ameliorează. Aceasta era de fapt o strategie de manipulare, rezultatele căreia au putut fi observate în 2008, atunci cînd criza economice mondială a lovit puternic în economia țării noastre. În această perioadă, remitențele au scăzut cu 30 de procente iar economia dependenta de agricultura, s-a contractat cu 6,5 procente, ducand la dublarea ratei somajului si cresterea nivelului de saracie.
Acest declin și impas economic, poate fi explicat prin faptul că remitenţele inundă țara, iar băncile există doar pentru a deservi banii care vin în țară. În plus, sărăcia nu va fi depășită atîta timp cît în țara noastră va exista o economie subterană care ignoră legile și impozitele. Este suficient un singur exemplu pentru a argumenta această situație ”Deși, statisticile arată că Moldova este o țară extrem de săracă, ne putem lăuda cu o mulţime de bănci şi femei îmbrăcate foarte scump. De aici se trage o concluzie că statisticile oficiale ale Republicii Moldova şi realitatea economică nu coincid.
În 2009, noul guvern al Republicii Moldova, angajîndu-se să facă reforme, a castigat încrederea - și banii - instituțiilor internaționale. Astfel, în luna martie, Uniunea Europeana, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondiala si mai multe tari au promis acordarea unor imprumuturi de 2 miliarde de euro. Însă, nu suma este importantă, ci modul în care ea va fi utilizată. Este necesară o gestionare foarte riguroasă a acestor resurse pentru ca Moldova să facă primii pași spre dezvoltare. Și, să nu uităm că noi, copii noștri și poate chiar nepoții noștri, vor trebui să muncească pentru restituirea acestor împrumuturi.
Este evident faptul că statului îi revine rolul cel mai important în iradicarea sărăciei. Cele mai simple și cele mai eficiente soluții în acest sens, se bat însă cap în cap cu alte paradoxuri din țara noastră.
Crearea locurilor de muncă bine remunerate constituie o cale sigură de ieșire din sărăcie, dar piața muncii din Moldova este slăbită și se caracterizează prin locuri de muncă cu productivitate redusă.
Doar firmele private și firmele mici posedă calitatea de furnizor net de locuri de muncă, dar acestea sunt puține în Moldova deocamdată, în special din motivul costurilor mari de reglementare a afacerilor.
Migrarea internațională este o strategie importantă pentru a face față sărăciei, dar prezintă riscuri considerabile de ordin personal pentru majoritatea populației.
Investițiilor externe ar însemna salvarea Moldovei de la sărăcie. Însă, pentru atragerea acestora este nevoie de o infrastructură bine pusă la punct, la care Moldova nici nu poate visa.
Vom fi o țară săracă și în continuare și urmările acestui fenomen le va suporta omul de rînd, care nu a fost scutit niciodată de impozite, care are cel mai mult de suferit de pe urma majorării prețurilor și care nu pot să schimbe cu nimc politica promovată de stat.

duminică, 5 decembrie 2010

Moldova - amenințată de depopulare?

Până în 2016 populaţia Republicii Moldova va îmbătrâni evident, fapt ce va determina o criză demografică acută la nivel naţional, susţin experţii în domeniu. Fenomenul este influenţat de scăderea ratei natalităţii, creşterea mortalităţii, dar şi de exodul excesiv de forţă de muncă.
Criza demografică va fi condiţionată parţial de creşterea esenţială a numărului pensionarilor care, până în 2016, se va majora cu 30 la sută, prognozează demograful Valeriu Sainsus. Potrivit lui, există riscul ca persoanele apte de muncă să fie nevoite să facă efort dublu la locul de muncă pentru a întreţine persoanele în etate, lucru care poate duce la conflicte sociale. Fenomenul de îmbătrânire este condiţionat de creşterea duratei medii de viaţă, ceea ce înseamnă că populaţia care este la vârsta de pre-pensionare va creşte. Acest fenomen va contribui la scăderea productivităţii muncii, fapt ce vine în contradicţie cu nivelul de dezvoltare a economiei unui stat, spune Valeriu Sainsus.
Experţii propun mărirea treptată a vârstei de pensionare cu câte o lună pentru următoarea generaţie. Astfel, generaţia anilor 50 să iasă la pensie nu la vârsta de 62 ani, ci la 62 de ani şi o lună. Această întârziere va aduce economii în bugetul de stat de circa 300 mln lei, estimează Valeriu Sainsus.
Îmbătrânirea populaţiei R. Moldova are loc şi ca o consecinţă a reducerii natalităţii. Pentru creşterea naturală a populaţiei rata medie a natalităţii trebuie să fie de 2,1 copii pentru o femeie. Potrivit statisticilor, în prezent în Moldova rata natalităţii este 1,2-1,3 copii pentru o femeie. Pînă în anii 90 erau înregistrate circa 150 mii de naşteri anual. La ora actuală cifra este de 50-70 mii naşterii anual. Multe cupluri amână naşterea primului copil pentru mai târziu. Dacă numărul naşterilor va scade sub 50 mii anual, R. Moldova se va afla într-un dezastru de reproducere a populaţie, menţionează demografii naţionali.
Criza economică, dar şi remunerarea scăzută a muncii, favorizează orientarea populaţiei spre o migraţiei sistematică. Conform datelor Ministerului Dezvoltării Informaţionale, pe parcursul anului trecut din ţară au plecat pentru a se stabili cu domiciliul permanent în străinătate peste 7 mii persoane.
În politicile demografice accentul trebuie pus pe instituţia familiei. Aproape 30 la sută din populaţie nu pleacă din Moldova pentru că nu vrea să-şi părăsească familia. Instituirea unei „familii etalon naţional” (ambii părinţi şi doi copii) ar constitui principala pârghie de reducere a numărul divorţurilor, sunt de părere mai mulţi dintre specialişti. Noua politică demografică trebuie să fie una coerentă unde statul să-şi asume, cel puţin, a treia parte din toate sacrificiile pe care le face tânăra familie în creşterea unei generaţii.
În scopul stopării declinului demografic, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a elaborat Strategia naţională în domeniul securităţii demografice în R.Moldova. „Strategia este pentru o perioadă de 15 ani şi va cuprinde un ansamblu de măsuri economice, sociale, culturale, care vor contribui, în cele din urmă, la ameliorarea stării demografice şi îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei”, a precizat Valentina Buliga, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Numărul populaţiei stabile a R. Moldova la 1 ianuarie curent era de peste 3,5 mln de locuitori, inclusiv 2 mln în mediul rural. Potrivit datelor Institutul Internaţional pentru Sisteme de Analiză Aplicată din Austria, se estimează că în anul 2130 în R. Moldova vor trăi doar 1,5 mln de locuitori.

joi, 2 decembrie 2010

Pierdem dreptul la o existenţă echilibrată

Aspirăm spre aderarea la Uniunea Europeană, calculăm cu cît suntem mai săraci sau mai bogaţi decît în anul precedent, dar nu încercăm să pătrundem în esenţa cauzelor care stau la baza nivelului actual de dezvoltare al Republicii Moldova. De mai bine de un an, încercăm să depăşim criza politică şi îi considerăm pe politicieni drept singurele persoane care ar putea îndrepta ţara pe drumul progresului. Dar nu ne gîndim niciodată că motorul societăţii nu sunt liderii politici şi nici cei mai bogaţi oameni din ţară, ci însăşi populaţia, oamenii de rînd. Nu suntem săraci pentru că nu avem resurse, ci pentru că nu preţuim şi nu dezvoltăm potenţialul uman, care este de fapt, cea mai puternicг forţă. Japonia, una dintre cele mai puternice ţări ale lumii, nu a fost niciodată prima la capitolul rerurselor minerale, dar în schimb, ea a investit mult în dezvoltarea resurselor umane. De aici porneşte totul: de la analiza structurii şi potenţialului populaţiei, de la tipul societăţii, de la definirea claselor sociale în care este împărţită populaţia. Am încercat să găsesc cel puţin un studiu despre clasele sociale din Republica Moldova. A fost оn zadar. De ce? Nu avem cercetători? Sau poate nici nu avem clase sociale?
Cei mai mulţi sociologi şi psihologi sunt de părere că populaţia ţării noastre se împarte în trei clase sociale: săraci, bogaţi şi clasa de mijloc, ultima fiind foarte slab dezvoltată. În ultima perioadă, clasa de mijloc este îndreptată spre dispariţie şi cel mai grav lucru este că reprezentanţii ei nu înaintează din punct de vedere social spre clasa oamenilor bogaţi, ci se retrage spre polul oamenilor săraci. Acest fapt este descurajant în condiţiile în care anume clasa de mijloc este cea care ar trebui să devină baza societăţii.
La prima vedere, nimic nu este mai simplu decît să defineşti clasa de mijloc. Un om face parte din această clasă dacă averea sa se încadrează între anumite limite. Prin urmare, e foarte uşor de văzut cărei clase îi aparţii: pentru asta nu e nevoie decît să stabileşti ce avere ai şi să compari această avere cu a altora, cu ajutorul unei scale generale.
Totuşi, criteriul averii, oricît de important ar fi, nu este suficient. Tipul de activitate pe baza căreia s-a obţinut averea respectivă este un alt criteriu demn de luat în seamă. În linii mari, avem trei tipuri de activităţi: cea de funcţionar, cea de industriaş (de producător) şi cea de comerciant. Dacă reunim ultimele două tipuri într-unul singur, vom obţine două categorii de oameni: funcţionarul şi întreprinzătorul. O analiză mai exactă a acestor categorii, ne-ar determina să-i includem în clasa de mijloc pe profesori, medici, intelectuali. Însă, veniturile acestora îi situează în categoria săracă.
În mod normal, veniturile celor din clasa mijlocie permit o viaţă fără constrîngeri materiale, spune sociologul Mircea Kivu, fără a se putea spune că o astfel de familie trăieşte în lux - îşi permite o casă decentă, are un autoturism de clasă medie, computer şi acces la internet, îşi permite o vacanţă anuală (eventual, peste hotare). Sub 10 % din români corespund acestor caracteristici, deci ei fac parte din clasa de mijloc. În SUA, proporţia e de 54%, iar în Germania - 51%. Poate că în Republica Moldova, conform autoaprecierii populaţiei, cifra ar fi mai mare. Însă, modul în care se autopercep moldovenii ca făcînd parte din clasa de mijloc, nu are nicio legătură cu realitatea.
Datele statistice ne demonstrează o realitate cruntă, care taie elanul populaţiei de a face parte din clasa de mijloc. Pentru a realiza o analiză cît de cît obiectivă a clasei de mijloc din Republica Moldova, pot fi analizate veniturile şi cheltuielile persoanelor care, prin definiţie, ar trebui să facă parte din această categorie. Conform Biroului Naţional de Statistică, în anul 2008, veniturile lunare ale întreprinzătorilor erau de 1721 lei, aceştia cheltuind, în aceeaşi perioadă de timp, cu aproximativ 100 de lei mai puţin. La celălat pol se află salariaţii, ale căror cheltuieli depăşesc de două ori cuantumul venitului. În aceste condiţii, este clar la ce nivel de dezvoltare se află clasa de mijloc din ţara noastră.
Această situaţie nu poate fi categorisită nici ca fiind rea, nici bună, se poate doar de constatat că o astfel de societate îşi pierde dreptul la o existenţă echilibrată. Multe persoane, după nivelul de instruire şi după mentalitate, corespund clasei de mijloc, dar veniturile pe care le au nu le permit să se încadreze în aceasta. Şi viceversa, vin oameni cu bani cîştigaţi la negru peste hotare şi pretind că fac parte din clasa de mijloc, în timp ce pregătirea lor profesională nu le permite acest lucru.
Deci, la momentul actual, nici nu putem visa la o clasă socială de mijloc bine întemeiată în Republica Moldova.

marți, 30 noiembrie 2010

Să plătească Chirtoacă pentru mine

Este numit de unele persoane „sarai pe 4 roți” și cu cît trece mai mult timp cu atît acest nume corespunde mai mult realității. Nu cred că există cel puțin un locuitor al Chișinăului care să nu fi avut fericita ocazie de a călători cu acest mijloc de transport public. Este troleibuzul (troleu, trolic) – bucuria unora și nefericirea altora.
Sunt și eu una dintre miile de persoane care zi de zi călătoresc cu troleibuzul și nu pot să spun că aceasta este una dintre cele mai plăcute experiențe din viața mea.
Dimineața. Zgribulită de frig și nemulțumită că m-am sculat la ora 6, mă apropii de stația de troleibuz. Aici sunt cîteva zeci de studenți care așteaptă nerăbdători sosirea troleibuzului salvator. Mai observ și cîțiva bătrînei care deabia își duc zilele. Strîng nedumerită din umeri: înțeleg studenții care merg la Universitate sau persoanele care merg la serviciu, dar acești oameni în vîrstă, ce treabă au ei dis-de-dimineață dacă nici măcar piața nu este deschisă. Iată-l că se ivește de după colț. Toți bat nerăbdători și supărăcios din picioare și încearcă să ghicească locul în care se va opri pentru a reuși să fie printre cei care vor putea urca. Se deschid porțile raiului. Toți se grăbesc să intre și se înghesuie ca pe vremea foametei după pîine. Neconfortabil, dar în schimb ai măcar o șansă că nu vei întîrzia la prima oră. Am putea merge pe jos, este o distanță foarte mică și dimineața nu ar strica o plimbare în aer liber. Dar, avem toți abonamente, de ce să nu profităm de ele? Logica moldovenească. Prind și eu un colț din ultima scară. Stau într-un picior și mă țin cu o mînă de colega mea. Geanta mi-a rămas prinsă între ușă și o voi scoate abia cînd voi coborî. Șterg cu haina ușa troleibuzului, mă calcă pe picior o domnișoară care stă lîngă mine și la prima cotitură am impresia  că vor cădea peste mine toți călătorii din troleibuz. Cînd îți este viața mai dulce, atunci apare și taxatoarea cu un glas asurzitor „La ușa din mijloc se pregătesc de achitare cei care au urcat”. Își face loc printre călători și trece mai departe. „Am dat și bacalaureatul ăsta” îmi spun eu cînd ajung să cobor. Sar repede jos și încerc să-mi aranjez și să-mi curăț cît de puțin posibil hainele.
Aceste troleibuze, care zi de zi transportă mii de persoane, au deja 100 de ani și în alte țări europene ele mai pot fi admirate doar în muzee. Noi întotdeauna am reușit să fim mai deosebiți decît statele europene. Această situație era cît de cît acceptabilă pînă la 1 octombrie 2009, atunci cînd taxa pentru o călătorie cu troleibuzul s-a majorat de două ori. Cred că Regia Transport Electric Chișinău se ghidează după principiul că tot ce ceea ce este mai vechi are o valoare istorică și trebuie să fie și mai scump.
Pentru ziua de azi, nu mă voi limita doar la o singură călătorie cu troleibuzul, doar trebuie să mai și ajung înapoi la cămin. De această dată, prind troleibuzul nr. 3. Spre surprinderea mea, în colțul din dreapta al parbrizului, văd o plăcuță pe care este scris cuvîntul autotaxare. Ce o mai fi și asta? Urc nedumerită și aștept. Ușile se închid zgomotos și în același moment aud vocea șoferului în difuzorul instalat deasupra ușii „Troleibuzul circulă fără taxator. Cei care au urcat, cumpără tichete de la șofer. Compostăm tichetele.” Prin aceste cuvinte eu nu înțeleg mai nimic. Toată lumea din troleibuz, stînge din umeri a nedumerire. A ocupat fiecare cîte un loc și ținînd cîte doi lei în mînă, stau și așteaptă taxatorul. Mă apropii de șofer. El îmi explică că cei care au abonamente, trebuie doar să le prezinte la coborîre. M-am linștit. Lîngă volan are aruncați în grabă căteva bancnote de cîte un leu și cîteva de 5. Sărmanul om! Nu este  suficient că trebuie să fie atent la drum, acum mai trebuie să mai și vîndă bilete, să dea rest, să verifice abonamentele și biletele la ieșire. Exact la un an după scumpirea taxei, CRTEC ne-a pregătit altă surpriză. Și nu pot spune că aceasta este una plăcută, pentru că autotaxarea este incomodă atît pentru șoferi, cît și pentru pasageri.
Deocamdată, autotaxarea se face pe aproximativ 20 de troleibuze de pe rutele 3, 7 și 20 cu scopul de a economisi bani prin concedierea taxatorilor.

Prețurile scad dar tranzacțiile se reduc


Volumul de tranzacţii din sectorul imobiliar s-a redus cu peste 50% faţă de anul 2008 cu toate că preţurile la apartamente au scăzut cu aproape 30%. Piața imobiliară este instabilă, drept rezultat al instabilității economice și politice din țară. Specialiștii susțin că, din această cauză, moldovenii de peste hotare nu mai vor să-şi investească banii în proprietăţi, aşa cum o făceau acum doi ani.
Spațiul locativ din capitală continuă să se ieftinească, în prima jumătate de an preţurile la apartamente pe piaţa secundară au coborât cu opt la sută, de la 705 la 650 euro pe metru pătrat, potrivit Agenţiei imobiliare Nika-Imobil.
Ultima oară acest preţ a fost înregistrat în septembrie 2007, la numai câteva luni după ce piaţa imobiliară a intrat pe un trend de scumpire care a continuat până în septembrie 2008, când a fost atins maximul istoric de 910 euro pe metru pătrat.
„Există multă incertitudine pe piaţă. Preţurile la imobile scad, însă reducerile nu sunt la fel de semnificative ca anul trecut. În prima jumătate a anului imobilul s-a ieftinit cu 5-10%, inclusiv ca urmare a deprecierii euro faţă de dolarul SUA şi, respectiv, leul moldovenesc”, a declarat Nicolae Ostafeiciuc, directorul filialei Botanica a Bursei Imobiliare LARA.
Locuinţele s-au ieftinit în medie pe lună cu 5-10 euro per metru pătrat, în prima jumătate a anului 2010, iar experţii se aşteaptă la o atenuare a ritmului de reducere a preţurilor.
Potrivit dinamicii schimbării costului de piaţă, de la începutul anului curent preţul unui metru pătrat de locuinţe a scăzut cu 185 euro. În schimb, în iulie, august şi septembrie preţurile la apartamentele din Chişinău practic nu s-au schimbat: un metru păstrat costă în medie 625 euro.
Datele „Lara” arată că cele mai ieftine apartamente se vând în zona Aeroportului unde, în luna octombrie, un apartament cu o odaie putea fi cumpărat la un preţ mediu de 598 de euro pentru un metru pătrat. În schimb, cele mai scumpe erau în centrul capitalei - 823 de euro pe metru pătrat. Cele mai solicitate pe piaţă sunt garsonierele, al căror preţ s-a diminuat cu 20%, cel mai puţin comparativ cu ieftinirile înregistrate la celelalte tipuri de apartamente. Apartamentele cu două odăi s-au micşorat în medie cu 25%, iar cele cu 3 camere - cu peste 30%.
În pofida acestor eftiniri, în prima jumătate a anului, s-au vândut lunar câte 1000 de imobile, indicator de 2-3 ori mai mic faţă de tranzacţiile efectuate înainte de criză. În exploatare au fost date doar 880 de apartamente noi, ce reprezintă jumătate din indicii aceeaşi perioade a anului trecut. Companiile din construcţii estimează că am putea asista la o creştere a preţului la apartamente, din cauza unui deficit acut de apartamente noi.
Poate pentru persoanele care vînd spații locative, aceste ieftiniri sunt foarte mari, în timp ce cei care vor să-ți cumpere un apartament, consideră că prețul acestora este enorm de mare. Și au dreptate. De unde să dai 625 de euro pentru un metru pătrat de spațiu locativ cînd salariul mediu pe economie, potrivit Biroulu Național de Statistică, este de 1200 de lei. Un tănăr specialist, trebuie să muncească 20 ani pentru ca să-ți poată procura un apartament cu o cameră în capitala țării.
Însă, conducerea Republicii Moldova, nu ține cont de aceste lucruri, iar în următorii ani prețurile spațiilor locative, chiar dacă vor mai scădea puțin, nu se vor deosebi radical de situația actuală.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Avem timp... de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

joi, 25 noiembrie 2010

Abandonul copiilor - păcat și iresponsabilitate


Astăzi mă simt o persoană fericită...și voi sunteți fericiți, deși, poate nu înțelegeți acest lucru. Dar v-ați gîndit vreodată că există oameni cu adevărat nefericiți, oameni care nu au o casă, nu au o masă, nu au un umăr pe care să plîngă, nu au o mînă care să-i mîngîie...Spunînd aceste lucruri, nu pot să nu mă gîndesc la copii abandonați, cei cu care soarta a fost prea cruntă.
Viața este o flacără care se stinge permanent, dar care recapătă scînteie ori de cîte ori se naște un copil, deoarece copii sunt mîinile cu care ne prindem de rai, sunt mugurii vieții. În pofida acestui fapt, copii sunt deseori abandonați de către cei care le-au dat viață, fenomenul respectiv căpătînd dimensiuni din ce în ce mai mari în timp și spațiu.
Prin abandon se înțelege acea situație în care un copil este părăsit, lăsat fără îngrijire de către părinții săi sau de către persoanele care au obligații legale față de el. Acțiunea persoanelor care renunță la o parte din viața și sufletul lor, este o dovadă de totală iresponsabilitate și cel mai groaznic păcat din lume. Ce poate fi mai frumos și mai sfînt decît să-ți vezi copilul zîmbind, crescînd, gîngurind? Este o șansă ce ți se oferă o dată-n viață și dacă nu profiți de ea, Dumnezeu nu ți-o va mai acorda niciodată pentru că toată viața vei plăti pentru păcatul săvîrșit. În pofida acestui lucru, mai există persoane care trag cu piciorul în viitorul lor, care renunță la valorile morale și refuză sarcina divină de a crește și a educa propriul prunc.
Noi, tinerii, cei care suntem viitorul acestei țări și care avem posibilitatea de a schimba lumea în care trăim, nu putem privi indiferenți la soarta copiilor abandonați.
Societatea moldovenească, la ora actuală, se caracterizează printr-un grad înalt de vulnerabilitate. Vunerabile sunt persoanele, comunitățile, societățile, lumea în ansamblul ei. Cei care suferă cel mai mult din urma acestor acțiuni sînt copii, care nu beneficiază de condiții elementare de viață și sunt supuși unor riscuri care le deformează și le mutilează personalitatea. Familia, ca celulă de bază a societății, se află în criză – sporește rata divorțurilor și a copiilor născuți înafara căsătoriei. În consecință, creșe numărul de copii ai străzii în rîndurile cărora crește delincvența juvenilă.
Ați văzut vreodată un animal abandonîndu-și puiul? Puțin probabil. Dar omul se încumetă să facă acest lucru. Biroul Național de Statistică aduce dovezi incontestabile în acest sens. Cel puțin un copil de vîrstă preșcolară este abandonat în fiecare zi. Cinci dintr-o sută de familii renunță la propriul copil. Potrivit unui raport UNICEF, 9 din 10 copii abandonați, au ambii părinți în viață. În ultimii ani, 35.000 de copii au fost lăsați fără îngrijirea ambilor părinți, dar nu există încă date statistice certe că nu ar exista și mai mulți.
Vă întrebați cum de s-a ajuns la o asemenea situație? Voi încerca să vă răspund: politica socială ”ideală și atotcuprinzătoare” a țării noastre este, în mare măsură, secretul ”fericirii și al bunăstării”. Articolele 48, 49 și 50 din Constituția Republicii Moldova se referă la protecția și ocrotirea familiei și copilului, dar nu există o lege care ar reglementa strict situația abamdonului.
Am avut ocazia de a păși pragul unei case de copii. Am văzut fețe zîmbitoare ca soarele de vară, în pofida faptului că nu au parte de dragoste părintească; am văzut priviri calde și rugătoare; am văzut gurițe care parcă spun mereu ”vino mamă”; am văzut ochișori care emană lumina unui suflet curat și neajutorat. În acele momente pur și simplu vrei să-i duci pe toți la tine acasă și să le oferi tot ce ai mai bun – merită din plin. Ei sunt un exemplu pentru noi prin faptul că au puterea să străbată singuri drumul dur, primejdios și necruțător al vieții.
Noi suntem viitorii părinți și copii noștri ne vor iubi mai mult decît ne vor asculta sau ne vor asculta mai puțin pentru că ne vor iubi prea mult, însă, cu certitudine, ei vor fi ființele care vor da sens vieții noastre și nu vom putea renunța niciodată la acest chin dulce. Cu un zîmbet de lacrimi, acum vă rog ca fiecare să se gîndească, măcar și pentru o minută la copii care nu au părinți, și vă veți simți cei mai bogați oameni din lume, iar față de părinții voștri veți simți o dragoste și o recunoștință infinită. Sunt sigură că acum în mintea fiecăruia s-a născut ideea de a ajuta copii abandonați și de readuce fericirea în sufletul lor.

luni, 22 noiembrie 2010

E dreptul tău - votează!

Urmăresc cu atenție fiecare mișcare a actorilor politici din țara noastră  care de aproximativ o lună de cînd au intrat în campania electorală au uitat și de probleme, au uitat de activitățile și colaborările anterioare, au renunțat la prietenie și omenie și prin orice mijloace tind să cucerească cît mai multe inimi rătăcite și nedumerite ale moldovenilor. Unul mai curat, mai patriot, mai desinteresat decît altul, dar de fapt toți au un singur scop bine determint – scaunul de parlamentar, care, odată cîștigat. are puterea miraculoasă de a-i face pe posesori să uite de toate promisiunile electorale. Strigă toți într-un glas că luptă pentru popor și de jure se ghidează de principiul unul pentru toți (parlamentarul pentru popor) și toti pentru unu(poporul pentru parlamentar) dar de facto este unu pentru toți și fiecare pentru dînsul.
În țara noastră, gheata lume, muncește numai pentru alegeri. Politicienii folosesc poporul și-l hrănesc cu promisiuni deșarte în timpul campaniei electorale pentru ca după alegeri să se gîndească doar la ”scumpul de mine”. De ce se întîmplă aceste lucruri? Politicienii sunt foarte deștepți? Nu! Poporul este prea credul, cetățenii prea indiferenți. Noi nu înțelegem că noi suntem de fapt forța care trebuie să miște și să schimbe lucrurile care nu ne convin. Dacă ei au prea multă putere – noi le-am dat-o, dacă ei uită de noi după alegeri – noi le permitem, dacă lucrurile nu mai merg bine – noi am greșit. Deci, noi trebuie să ne schimbăm și să-i schimbăm și pe ei. Politicienii sun în miinile noastre și nu noi la cheremul lor.
Clasa politică, situația din țară, se vor schimba atunci cînd va vrea și cînd se va schimba mentalitatea poporului și nicidecum atunci cînd vor dori politicienii. Primul nostru pas greșit este atunci cînd călcăm în picioare datoria și dreptul de cetățean și renunțăm să mergem la vot. Îi lăsăm pe alții ne aleagă calea pe care vom merge, să ne hotărască soarta, să ne mînuiască viața. Ne-ar conveni oare ca altcineva să ne aleagă soțul sau soția? Nu cred. Cum dar putem permite ca alte persoane să ne decidă viitorul? Cît n-ar fi de straniu, acest lucru este posibil în țara minunilor, acolo unde la un referendum național participă doar 39 % din populație, acolo unde parlamentarii sunt aleși cu votul a doar jumătate din numărul cetățenilor, pentru că ceilalți ”nu au chef să voteze”.
Greșim a doua oară atunci cînd credem că dreptul și datoria nostră de cetățean este actuală doar în ziua alegerilor și uităm de el imediat după ce am pus în dreptul candidatului electoral preferat inscripția ”Votat”. Eroare, mit de oportunitățile căruia profită politicienii. Ei uită de noi după alegeri, pentru că noi uităm de ei, uităm să cerem îndeplinirea promisiunilor electorale, uităm că suntem o putere și putem cere, uităm că avem drepturi și demnitate iar politicienii trebuie să ne respecte.
Multașteptata zi de 28 noiembrie se apropie. Nu știu cum ea va schimba starea lucrurilor în țara noastră, dar la sigur va intra în istorie. Indiferent dacă vom participa sau nu la alegerile parlamentare, rezultatul acestora se va răsfrînge asupra tuturor . Mai avem timp să ne hotărîm: ne mai îngropăm o dată viitorul sau jertfim o jumătate de oră și pășim hotărît spre reformare și dezvoltare.
Nu contează pe cine vei vota, important este să nu stai acasă. Și alegerea ta la sigur nu va fi greșită dacă vei deveni un cetățean activ și informat care după alegeri, va cere de la politicieni acțiuni concrete, și nu promisiuni deșarte.

duminică, 10 octombrie 2010

Cartea de vizită a Universității de Stat din Moldova


   Pentru prima oară în viața mea am pășit pragul muzeului Universității de Stat din Moldova. Soarele puernic al unei zile de mai, mi-a consumat toate puterile și simt nevoia să trag o gură de aer proaspăt și rece. Mă îndrept hotărît spre ușa muzeului dar cu îndoiala că ar putea fi închisă. Am noroc! Intru în muzeu și simt că mă cufund într-o oază de liniște și răcoare. Primul lucru care îmi atrage atenția este o poezie scrisă cu caractere mari pe un panou atîrnat deasupra unei uși. Involuntar îmi arunc privirea acolo și nu pot să merg mai departe pînă nu o citesc toată. Este o poezie care reprezintă imaginea Universității și mesajul ei mă face să cred că în acest muzeu voi descoperi multe lucruri noi despre instituția în  care îmi fac studiile.
    Ghidul meu este Valeriu Cozma, profesor de istorie, care mă salută binevoitor  ” Bine ați venit la noi, eu sunt cel care are grijă ca excursia dvs să fie utilă și interesantă”. În mijlocul primei săli a muzeului observ o machetă care întrunește în miniatură blocurile de studiu și căminele studențești ale Universității de Stat. Ea a fost realizată în anul 2005 și reprezintă viziunea cîtorva tineri arhitecți asupra aspectului exterior al USM în viitor. Proiectul este bine chibzuit pînă la cele mai mici detalii. Macheta are dimensiuni destul de sugestive, care mă ajută să-mi imaginez cum ar arăta aceste constucții în realitate.
    La vitrina principală observ diplomele de excelență ale USM. Ghidul mă informează că acest muzeu înființat în 2006, este de fapt și o arhivă a Universității, care păstrează istoria și realizările importante ale instituției pentru generațiile trecute, prezente și viitoare. Îmi îndrept privirea spre placatele atîrnate pe pereții sălii și mă conving că ghidul are dreptate. În partea de sus a peretelui din față, văd fotografiile tuturor rectorilor USM, care împreună cu profesorii, au contribit la dezvoltarea ei.
    Fiecare Facultate din cadrul Universității, are rezervat un loc de cinste în acest muzeu. Conducerea Facultății are grijă să ofere colaboratorilor muzeului materialele necesare pentru amenajarea locului destinat facultății respective: date istorice, evenimente, fotografiile profesorilor. Panoul fiecărei Facultăți, care este și o carte de vizită, are și o vitrină în care observ că sunt aranjate cărțile scrise de lectorii acesteia.
    Astfel, trec prin cele trei săli ale muzeului, și-mi creez o imagine generală despre întreaga universitate. Pe fața mea apare un zîmbet atunci cînd printre fotografiile profesorilor și studenților, regăsesc fețe cunoscute. Aceste imagini ne reprezintă pe noi, prin ele am intrat și noi în istoria Universității de Stat. Inima îmi bate cu putere pentru că sunt mîndră că sunt studenta acestei instituții superioare de învățămînt.
    Am ajuns și în sala cea mai interesantă! În partea dreaptă văd titlul afișat cu litere aurii ”Viața și activitatea tineretului studios”. Fotografiile alb-negru se aseamănă cu cele pe care mi le arătau părinții, din perioada cînd erau și ei studenți.
    Vai!  Nu am văzut în viața mea atîtea medalii și cupe adunate la un loc! Ele toate reprezintă succesele studenților Universității din țară și de peste hotare. Alături  văd exponate din colecția personală a lui Gheorghe Rusnac, fostul rector al USM și actualul ambasador al Republicii Moldova în Italia. În aceeași sală văd materiale referitoare la activitate USM în mediul universitar național și internațional.
    M-a mirat faptul că atît timp cît am fost eu în muzeu, nu a mai venit nici un vizitator. Dar, Valeriu Cozma mă asigură că muzeul este vizitat zilnic de studenții Universității și nu numai ”Aici vin studenții actuali ai Universității sau cei care au absolvit-o deja. Deseori suntem vizitați și de liceeni care doresc să se decidă ce facultate vor alege în viitor.”
   Printre imaginile de suflet pe care le găzduiește muzeul, mă simt ca acasă. Aș mai merge prin aceste săli de o mie de ori. Sunt sigură că de fiecare dată voi afla ceva nou, voi descoperi o lume aparte, care te captează și te vrăjește.

Avem timp... de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.