joi, 1 septembrie 2011

1 septembrie - ziua marilor emoţii

Din copilărie am urît ultima zi din luna august şi am iubit prima zi din septembrie. 31 august este pentru mine ziua goliciunii sufleteşti şi a despărţirii: despărţire de casa părintească, despărţire de vară, despărţire de familie, despărţire de vacanţă.î
Ziua de 1 septembrie însă, a fost pînă acum pentru mine momentul întîlnirii cu prietenii şi colegii de clasă, momentul povestirilor şi al depănării amintirilor de peste vară, momentul felicitării şi al împărtăşirii primelor emoţii cu profesorii. Această zi a mai fost pentru mine o sărbătoare deoarece este una dintre puţinele zile din an în care puteai să mergi la şcoală liniştită şi să-l priveşti în ochi pe profesor, fără a sta cu gîndul că nu ţi-ai pregătit  temele şi proful îţi va pune o notă negativă.
Astăzi chiar dacă este iarăşi 1 septembrie-ziua care mi-a creat cele mai multe emoţii-pentru mine este deja o zi obişniută, o zi în care trebuie să-mi îndeplinesc, în mod obişnuit, obligaţiunile de serviciu. În această dimineaţă, am observat zeci de copii de diferite vîrste care se îndreptau solemn spre şcoală. M-am gîndit că emoţiile primului sunet le voi resimţi abia atunci cînd copii mei vor merge în clasa întîi. Pînă atunci, 1 septembrie va fi un motiv de aducere aminte a anilor de şcoală.