duminică, 26 decembrie 2010

”Nevoia” de Victor Sandu

Nevoia nu te-nvață
Doar îți șterge de pe față
Bunătatea și blîndețea
Sufletul să nu-ți mai simtă
Nici o dragoste de cîntec.
Tinerețea-ncet ți-o șterge
Și nimic nu-ți mai rămîne
Pentru ziua cea de mîine.
Îți rostești doar numai ruga
Pentru Dumnezeu și Muma
Și din plînsul fără lacrimi
Doar basmaua nu ți-e leacul.
Lasă-mi, Doamne, sănătatea,
Demintatea și povața
Și încet, încet, în teamă,
Voi deprinde viața iară
Și greșeala de la urmă
Îmi voi stînge-o de cunună,
Voi transmite pe dreptate,
Doar la copilași și poate,
Să le las și o povață:
 - Răul, dragii mei, e frate
Doar cu rău, și cheamă moarte.
Să-l lăsați, să nu-l atingeți
Și veți fi curați și limpezi!
Dumnezeu să vă ferească
De ispita cea prostescă.
Dumnezeu să vă susțină
Pentru gînd frumos, de bine,
Să aveți voi pîn-la urmă
Acea înțelepciune (rară) pură,
Mers frumos de căprioară
Și pe suflet ușurare,
Căci nimic nu e pe lume
Greu, ca setea de lumină.
Fericirea nu e banul
Și nici prostul-gologanul
Nu-și va rezista ispitei,
Dar va rămînea cu gîndul
Ca bătut în piept cu pumnul.
Și din conștiința seacă
Va veni onorul, taică
Și din sufletul zăbrele
Vor fi pietre și mărgele.
Tu, în schimb, primit cu lauri
Și avînd prea multe „neamuri”
Veșnic demn vei rămîne
Pentru ei și pentru tine.
Și atunci, nevoia-viespe 
Va rămîne doar poveste.
Și citită ea să fie
Doar de cei ce nu fac bine.
Pomenită să rămînă
Doar de cei cu suflet-strună.
Nicăieri și niciodată
Nu-i doresc nevoia-fată
Și nici puiului de șarpe
Nevoia să nu-i fie frate.
N-am dorit, și să rămînă
Doar cu viață fără patimi
Să nu plîngă fără lacrimi.
Dumnezeu să ne ferească
De invidie prostească
Calea ta să-ți lumineze
Conștiința preacurată
Și în suflet să-ți domnească
De nevoie să-ți ferească
Copilașii, și în lume
Pomenit să fii de-a pururi,
Și primit să fii cu muguri
Și cu miere, și cu struguri.
Ăsta-i meritul, măi frate,
Am trăit cu demnitate
Și la timpul de la urmă
Ușurat să plec în lume,
S fiu pomenit de bine.
Și cei oameni, și jivine
Să-mi acorde un omagiu
Ce l-am meritat pe stagiu.
Bunătatea nu se vede,
Se zidește și se pierde.
Fiți acolo unde-i greul
Și să vă feriți de răul
Ce te latră în tot felul.
Fericirea este viața
Și trece cum trece ața
Prin cel ac odinioară.
Deci, trăiți cu demnitate,
Pentru copilași și fapte!
Nu vă vindeți la nevoie,
Fiți curați și fără voie
Veți primi al vostru merit!
La Mulți Ani și printre valuri
Viața va aduce lauri!

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Fericire?

Ce-i mai trebuie omului pentru a fi fericit? sau, vorba marelui Druță: ”Ce-i trebuie omului ca să fie iarăși om?”. Nuștiu, dar pentru mine este suficient asta...

vineri, 10 decembrie 2010

Vreau să reușesc să fac de toate în această viață


Parcul Catedralei, scăldat în razele de soare ale unei zile de sfîrșit de octombrie, este supraaglomerat: perechi de tineri îndrăgostiți se plimbă alene pe aleele îngălbenite, copii mici împreună cu părinții lor aruncă fărîmituri de pîine proaspătă hulubilor, bătrînii stau pe bănci și admiră tot ce se petrece în jurul lor. Văd oameni care merg încet de parcă ar avea tot timpul din lume la dispoziție și oameni care la fel ca mine se grăbesc undeva.
Mă grăbesc pentru că vreau să ajung prima la locul unde am stabilită o întîlnire. Găsesc banca noastră, banca pe care ne așezăm de fiecare dată cînd ne întînim pentru a ne povesti toate peripețiile pe care le-am avut de la ultima noastră despărțire. Este acoperită de frunze de parcă nu s-a mai așezat nimeni aici de mult timp, de parcă această bancă ne așteaptă doar pe noi. Dacă ar fi după mine, cred că m-aș așeza pe aceste frunze, mi-aș aminti astfel de copilărie, atunci cînd alergam prin cîmp, cînd îmi plăcea să privesc cerul senin fiind culcată pe covorul de frunze tomnatice. Îmi calc pe inimă, renunț la amintiri, dau frunzele jos de pe bancă, dar rămîn în picioare. Vreau să o văd cînd va veni. Îmi tremură mîinile de emoție, inima îmi bate de parcă ar vrea să-mi sară din piept și bat nerăbdătoare din picior, poate așa va trece mai repede timpul și așteptarea nu va fi atît de chinuitoare. Privesc în toate părțile, nu știu de unde va răsări astăzi soarele meu și mă uit la ceas din minut în minut. Știu că oricît de mare va fi nerăbdarea mea, Maria oricum va întîrzia cel puțin cu un sfert de oră. Așa îi stă în fire.
Oare o voi recunoaște, s-a achimbat oare de cînd nu am mai văzut-o, este mai slabă, mai frumoasă, mai fericită? Nu știu!!!
Iat-o că vine. Acum înțeleg că chiar dacă nu aș vedea-o o sută de ani, oricum aș recunoaște-o după mersul ei grațios și elegant, zîmbetul copilăresc dar șarmant, chipul angelic și privirea pătimașă. Acești ochi sclipitorii i-au așezat la picioare toți băieții din liceu. Înaltă, cu picioare lungi de model și cu talia fin conturată. Și-a schimbat coafura, poate pentru a zecea oară de în tot acest timp de cînd nu am mai văzut-o. Mă așteptam la acest lucru pentru că fiind foarte dinamică, se plictisește repede de același lucru și e pusă mereu pe schimbări.
Ne salutăm reciproc: eu calm și cu o voce emoționată, ea - energic, cu un glas energic și plin de viață. O recunosc pe Maria – prietena mea din liceu, nu s-a schimbat deloc, chiar dacă s-au scurs deja 3 ani de cînd drumurile noastre s-au despărțit.
Luăm loc pe bancă, ținîndu-ne de mînă. Sunt nespus de fericită că o am alături și aș vrea să o mai alint spunîndu-i Marița, așa cum îmi place mie să o numesc. Dar îmi aduc aminte că nu i-a plăcut niciodată numele ei. Îl acceptă pentru că nu are de ales, dar nu suportă să o numești cu niciun diminutiv pentru că se enervează la culme. 
Este nerăbdătoare, ca de obicei, îmi adresează o sumedenie de întrebări fără a mă lăsa să-i răspund: ”Cum succesele la Universitate; nu te-ai angajat încă; îți place ceea ce înveți; cum te-ai adaptat în Chișinău; nu-ți este dor de casă”. Eu nu mă prea grăbesc să-i răspund pentru că nici nu mă lasă, începe să-mi povestească peripețiile din viața ei, vorbind foarte repede, de parcă trebuie să reușească să-mi spună totul în doar 5 minute. ”Acum am trecut prima testare la Universitate. Stau la cămin și-mi este cam greu cu colegele de cameră, dar știi că eu nu rabd mult timp dezordinea și le pun la punct dacă ceva mă deranjează. Recunosc că sunt uneori prea impulsivă, dar nu cedez cînd știu că am dreptate.”
O cunosc de mai bine de 5 ani, dar am impresia că o știu de cînd mă știu și pe mine. Destinul ne-a adus aproape în primul an de liceu. Nu știu de ce, dar din prima zi ne-am așezat în aceeași bancă și toți colegii ne întrebau dacă nu cumva suntem surori. Probabil pentru că avem unele trăsături fizice comune. Atunci nici nu ne puteam imagina că în scurt timp vom deveni ca două surori.
Acum o am în fața mea și toate aceste întîmplări îmi revin în minte, de parcă s-au petrecut ieri. Îmi spune cît de mult îi place ceea ce face acum: este studentă la Facultatea de Economie la Universitatea ”Alecu Russo” din Bălți.
 ” Am rezultate foarte bune, pentru că întradevăr îmi place ceea ce studiez”. A făcut și limbi străine timp de un an la Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă” din Chișinău, dar nu s-a regăsit în acest domeniu și a găsit curajul de a merge împotriva dorinței părinților de a o vedea profesoară și de a abandona facultatea de Litere din Chișinău în favoarea celei de economie din Bălți. ”Credeam că mă omoară părinții cînd i-am anunțat că voi studia la Bălți, dar iată că am avut puțin noroc și i-am convins că așa va fi mai bine. Acum am foarte multe planuri, sunt implicată în multe activități, vreau să reușesc să fac de toate în această viață”. În glasul ei aud o mulțumire și o satisfacție nemaipomenită, iar ochii îi sclipesc de fericire. Mă bucur pentru ea. Sunt sigură că va ajunge o economistă de succes, pentru că întotdeauna a realizat tot ce și-a pus în gînd.
Continuăm să ne ținem de mînă, ca și cum am vrea să recuperăm acum tot timpul în care am fost despărțite. Îi admir degetele lungi și fine care-i denotă feminitatea. Pe inelarul mîinii stîngi, oberv abia acum un ineluș din aur. ”Este inelul meu de logodnă”, îmi spune ea. ”Voiam să-ți împărtășesc această bucurie acum, cînd suntem față în față. M-am logodit cu Andrei și în curînd ne căsătorim.” Vorbește despre aceste lucruri deosebit de serioase, cu același aer copilăros și cu aceeași privire de ștrengăriță. Doar că de această dată, îmi strînge mîinile mai puternic de parcă ar vrea să audă mai repede părerea mea despre acest lucru. ”Mă bucur nespus de mult pentru tine, îți doresc toată fericirea din lume” îi spun eu. În ochii ei apar cîteva lacrimi ”Natalia, nu mă face să plîng, doar știi că eu sunt sensibilă în astfel de momente.” Așa a fost mereu: gingașă, firească, neprefăcută, naturală. Copacul care ne găzduiește destăinuirile, își scutură în părul ei o frunză aurie. Maria o ia și o așează atent între paginile albe ale unui carnet ” O voi păstra și ea îmi va aduce aminte de această zi.”
La despărțire îmi pune în mînă o broșă croșetată. ”Am văzut-o și m-am gîndit la tine. Acum tu o vei purta și-ți vei aminti de mine”. Nu a renunțat la obiceiul ei de a mă surprinde mereu cu ceva frumos.
Maria se îndepărtează de mine. Fac și eu cîțiva pași și apoi mă întorc ca să o privesc cum pleacă. ”Chiar și la 21 de ani, rămîne a fi copil în suflet” îmi spun eu. Asta este sursa ei de energie.
Banca noastră a rămas iarăși singură, iar parcul devine din ce în ce mai gol și mai rece. Mai simt încă parfumul dulce și proaspăt al Mariei și mă pornesc încet spre casă înaripată de energia acestei întîlniri.

miercuri, 8 decembrie 2010

Ernest Vardanean – spion sau victimă a unui joc politic

Cazul jurnalistului Ernest Vardanean, arestat de autoritatile transnistrene, trezește nedumerire atît în rîndurile autorităților de la Chișinău cît și a comunității internaționale. El a fost arestat în urmă cu 9 luni, fiind acuzat de spionaj și înaltă trădare în favoarea Moldovei. Ernest Vardanean nu-și poate demonstra nevinovăția și nici măcar nu-și poate organiza apărarea, iar procesul de judecată care a început acum o lună se desfășoară cu ușile închise.
În Transnistria nu se respectă drepturile omului
Drepturile sale sunt încălcate prin faptul că nu i se permite să-şi aleagă avocatul, iar organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului nu li se permite să verifice condiţiile de detenţie, starea sănătăţii jurnalistului şi să se convingă că asupra lui nu se exercită persiuni. Experţii Asociaţiei „Promo-LEX”, care monitorizează drepturile omului în regiunea transnistreană, spun că în stânga Nistrului oamenii sunt foarte uşor reţinuţi, privaţi de libertate, condamnaţi. Toate deciziile sunt ilegale, fiind emise de aşa-numite „instanţe de judecată” şi „organe de drept” neconstituţionale, ce nu pot înfăptui justiţia. Ion Manole, directorul Asociaţiei „Promo-Lex”, spune că aceste cazuri arată starea de lucruri din regiune, unde oamenii sunt arestaţi foarte uşor şi deţinuţi în condiţii inumane. „Invocarea unor aşa-zise crime gen terorism, trădare de patrie, sau spionaj este cea mai uşoară metodă de intimidare a populaţiei. Prin astfel de incriminări, populaţia devine mult mai atentă la ceea ce spune, la ceea ce face şi situaţia convine regimului pentru a-şi menţine influenţa şi a menţine frica, spaima în rândurile populaţiei”. Locuitorii din stânga Nistrului rămân ostaticii unei situaţii grave: deşi sunt cetăţeni ai R. Moldova, autorităţile statului nu-i pot proteja de abuzurile regimului ilegal de la Tiraspol. Organele constituţionale ale R. Moldova sunt obligate să se autosesizeze pe fiecare caz, însă acest lucru de multe ori nu se întâmplă.
Jurnalistul şi politologul Ernest Vardanean este bine cunoscut pe ambele maluri ale Nistrului, mai ales prin stilul său critic, echilibrat şi nepărtinitor. El a participat alături de alţi jurnalişti din Transnistria la mai multe proiecte ale unor ONG-uri din Moldova menite să apropie cele două maluri ale Nistrului. El activează de 7 ani în jurnalism, a fost reporter al agenţiei de ştiri "Novîi Region" în Transnistria, iar din 2009 scrie pentru săptămînalul "Puls" din Moldova, ceea ce a provocat nemulțumirea autorităților transnistrene. În 2009 a depus actele să se angajeze la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite de la New York. A trecut trei etape ale concursului, a fost selectat, aştepta în ultimele luni oferta şi contractul cu ONU.
Arestare nejustificată
La 7 aprilie Ernest Vardanean a fost arestat de un grup de agenţi înarmaţi ai Ministerului Securităţii de Stat al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene. Irina Vardanean, soția jurnalistului, a fost alături de soțul ei în momentul arestării lui „Ne apropiam de blocul nostru, la scară ne aştepta un grup de persoane îmbcăcaţi în civil care s-au prezentat ca fiind de la Ministerul Securităţii „mgb” şi l-au urcat imediat în maşină. Cu mine au rămas patru persoane care mi-au arătat un mandat de pecheziţie a apartamentului nostru, au urcat cu mine, după care trei ore şi mai bine a durat percheziţia”.
În momentul arestării, ofițerii nu au prezentat acuzațiile în baza cărora jurnalistul este reținut. Abia la 16 aprilie lui Ernest Vardanean i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea oficială  „înaltă trădare de stat”, în temeiul articolului 271 din Codul penal al Transnistriei.
În perioada anchetei, la domiciliul jurnalistului au mai fost organizate două percheziţii, după care Ministerul Securităţii de la Tiraspol a aplicat sechestru asupra bunurilor familiei Vardanean. Pînă la 21 septembrie, soția lui Ernest Vardanean putea să-l viziteze de 2 ori pe lună, dar în utima perioadă acest lucru a fost interzis „Conform legislaţiei din stânga Nistrului, dacă dosarul este transmis în instanţă, nu avem dreptul la întrevederi fără acordul scris al judecătorului.”
Lui Ernest Vardanean nu i s-a permis să angajeze un avocat din Republica Moldova sau Federaţia Rusă, iar avocatul din oficiu, numit de autorităţile de la Tiraspol, nu doreşte să comunice cu membrii familiei. Pe moment, Ernest Vardanean este susţinut de juriştii de la Asociaţia „Promo Lex” din Chişinău.
Procesul se desfășoară cu ușile închise
La 5 noiembrie a început procesul împotriva lui Ernest Vardanean. Acesta a avut loc loc cu uşile închise. Pînă la momentul actual s-au desfășurat 5 ședințe. Avocaţii de la Chișinău spun că nu au putut să participe la proces şi nici clientul lor nu a fost adus la Judecătoria supremă „În ziua procesului am fost la Tiraspol. Am asistat la o parodie de şedinţă, fiind în holul Judecătoriei supreme a aşa-numitei Transnistrii. Pe coridor ne-am întâlnit cu procurorul care duce dosarul lui Ernest Vardanean, care ne-a comunicat că şedinţa deja a avut loc, deşi eram citaţi la ora 10.00 şi la aceeaşi oră am şi ajuns acolo. Ne-a comunicat că Ernest Vardanean rămîne în arest pe un termen de 60 de zile”.
Potrivit portalului de ştiri tiras.ru , în calitate de martori în faţa instanţei vor fi audiaţi oficiali ai republicii separatiste. Deși în acest caz, după cum susțin autoritățile transnistrene, sunt implicați și oficiali de la Chișinău, cărora, conform acuzațiilor Tiraspolului, Ernest le furniza informații secrete despre politica Transnistriei, aceștia nu vor fi audiați în cadrul procesului.
                Ernest Vardanean își recunoaște vina?
La o lună după arestarea jurnalistului, acesta a apărut la televiziunea transnistreană într-o înregistrare video, recunoscînd că a făcut spionaj în favoarea Moldovei "În luna mai 2001, când îmi făceam studiile în anul patru, la facultatea Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova, am fost racolat de Serviciul de Informaţii şi Securitate din Moldova". El a menţionat că a fost şantajat, ameninţat şi impus să semneze anumite documente, conform cărora era obligat să furnizeze informaţii pentru SIS, privind situaţia politică din Transnistria."Am fost doar un furnizor de informaţii", a spus jurnalistul. El consideră că a fost depistat de către Serviciile de securitate transnistrene, pentru că SIS-ul a fost iresponsabil şi nu a vut grijă de furnizorii săi. "Am fost aruncat pe un câmp minat şi trebuia să mă descurc singur. Nu sunt duşmanul Transnistriei, sunt o victimă".
Deși în această înregistrare Ernest Vardanean își recunoaște vina, atît familia jurnalistului, cît și autoritățile de la Chișinău, nu consideră că declarațiile făcute sunt un argument pentru acuzarea lui Ernest, deoarece este evident faptul că ele au fost făcute sub presiunea ofițerilor Ministerului Securității Naționale de la Tiraspol.
Victor Osipov, vicepremierul moldovean pentru reintegrare, este convins că “Această adresare a fost făcută sub supraveghere şi, pot afirma că şi sub presiunea ofiţerului MGB care stătea alături de el. Un argument în plus al acestor circumstanţe este şi monologul fluent al jurnalistului care fără a se uita pe foaie, raporta supravegheat de ofiţerul MGB“.
Totodată, vicepremierul a specificat că înregistrarea video nu a constituit o surpriză pentru Guvernul moldovean, deoarece “ne-am aşteptat că se va face presiune asupra lui, că ar putea să iasă cu orice fel de declaraţii despre faptul că a fost racolat de nu mai ştiu care servicii speciale – extraterestre, moldovene, occidentale sau ruseşti“.
Mama lui Ernest Vardanean este sigură că fiul său nu a colaborat cu Serviciul de Informaţii şi Securitate din Moldova. Avocatul familiei, Alexandru Postică, spune că jurnalistul a fost torturat şi forţat să recunoască fapte pe care nu le-a comis: "Consider ca deja e demonstrat faptul torturii, cel putin psihologice în privinta lui Ernest Vardanean, care în schimbul vizitei soţiei sale, a fost impus să recunoască această vină. Mai mult decât atît, starea lui este foarta rea, dînsul a slăbit foarte mult şi are rezistenţa morală înfrîntă."
Tiraspolul face presiuni
În pofida faptului că nimeni nu recunoaște autenticitatea acestei înregistrări video, ea ar putea fi, pentru autoritățile transnistrene, o probă incontestabilă pentru demonstrarea vinovăției jurnalistului. Pare a fi dubioasă această înregistrare și prin simplul motiv că ea a fost făcută în perioada anchetei. De ce ar fi avut nevoie Ernest Vardanean să-și declare public vina, la numai o lună după arestarea lui, dacă el ar fi putut face acest lucru în cadrul procesului, în fața judecătorilor și a avocaților? În plus, declarația lui Ernest, ar putea fi mai mult decît suficientă pentru începutul procesului propriu-zis și pronunțarea sentinței. Totuși, procesul a început abia peste 5 luni din momentul apariției înregistrării, iar pînă la rostirea sentinței mai este încă mult. Deci, autoritățile transnistrene trag de timp și urmăresc un alt scop pe lîngă condamnarea lui Ernest Vardanean, el servind în acest context, o miză pentru cîștigarea unui joc mult mai murdar.
O dovadă în acest sens este și scrisoarea deschisă semnată de Ernest Vardanean în preajma procesului. În mesajul a cărui autenticitate nu a putut fi verificată, sunt reluate acuzaţiile la adresa Serviciului de Informaţii şi Securitate din Republica Moldova de a-l fi forţat pe Ernest Vardanean şi Ilie Cazac, un alt tînăr aflat în detenţia serviciilor secrete de la Tiraspol, să spioneze în favoarea Chişinăului, după care i-ar fi abandonat şi „predat” mgb-ului transnistrean. În scrisoarea atribuită jurnalistului, sunt acuzate autorităţile şi partidele politice din Republica Moldova pentru că nu ar manifesta interes faţă de soarta celor doi deţinuţi de la Tiraspol.
Prin aceste unelte, Tiraspolul vrea să facă presiuni asupra Chișinăului și a partidelor politice de aici.
Chișinăul neputincios
Chişinăul pledează pentru eliberarea imediată a jurnalistului Ernest Vardanean, deoarece autoritățile din partea stîngă a Nistrului consideră că acesta este victima unui joc politic. Însă, autoritățile separatiste nu mai țin cot de părerea Chișinăului. S-a ajuns la această situaţie din cauză că, pe parcursul acelor 18 ani de după războiul moldo-rus, din 1992, autorităţile constituţionale ale Moldovei au abandonat această regiune, lăsând regimul de acolo să-şi întărească structurile. Cetățenii din stînga Nistrului, care, tot mai des sunt arestați de MGB, nu mai solicită ajutorul autorităţilor constituţionale din cauza lipsei de credibilitate. Organele de drept din Moldova ignoră drepturile constituţionale ale persoanelor aflate în teritoriul controlat de administraţia de la Tiraspol şi îşi declină orice responsabilitate pentru starea de fapt din acest spaţiu. În soluționarea cazului lui Ernest Vardanean, însă,  autoritățile de la Chișinău s-au implicat foarte mult, dar pentru Transnistria Chișinăul nu mai prezintă o autoritate.
Victor Osipov afirmă că Ernest Vardanean este acuzat pe nedrept ”Acuzaţiile aduse jurnalistului Ernest Vardanean de către autorităţile de la Tiraspol nu au bază şi nu sunt elocvente pentru persoana acuzată, deoarece Ernest, în calitatea sa de jurnalist liber profesionist, nu are cum să deţină informaţii de stat, cu grif secret deoarece nu este membru si nu face parte din structurile administraţiei de la Tiraspol. Astfel, acesta nu poate fi acuzat de înaltă trădare.”
OSCE se implică, Rusia tace
Familia lui Vardanean a trimis scrisori preşedintelui Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, şi premierului Vladimir Putin, dar nu a primit niciun răspuns. Acest lucru poate fi explicat doar prin faptul că Rusia nu vrea să se implice pentru că cunoaște planul de acțiuni al Transnistrie și scopul urmărit de Tiraspol în acest caz.
Cazul lui Ernest Vardanean a intrat şi în vizorul Misiunii OSCE de la Chişinău. Şeful biroului pentru reintegrare al guvernului, Ion Stăvilă afirma că Chişinăul va solicita şi implicarea celorlalţi mediatori şi observatori în reglementarea transnisterană „Reținerea abuzivă a lui Ernest Vardanean este un caz ieşit din comun, care poate fi tratat ca un act de intimidare a jurnaliştilor din regiunea transnistreană, de îngrădire a dreptului la exprimare liberă şi o îngrădire a libertăţilor fundamentale ale omului”.
Stefan Urîtu, fost preşedinte al Comitetului Helsinki Moldova consideră nefondate acuzațiile aduse jurnalistului Ernest Vardanean ”După câte ştiţi pe 28 martie au avut loc aşa numite alegeri, care au fost precedate şi mai târziu urmate de aresturi de acest gen. Cazul lui Vardanean face parte din acest şir, care are drept scop reconfirmarea importanţei lui Smirnov şi Antiufeev în raport cu aşa numiţii lor oponenţi. Nu poate unui ziarist să-i fie înaintată acuzaţia de înaltă trădare. Un jurnalist nu are acces la anumite documente sau secrete, dacă putem să le spunem secrete. Dacă totuşi a făcut rost de ele, atunci din surse legale şi nu este el vinovatul. Un jurnalist nu poate fi tras la răspundere pentru activitatea sa.”
Serviciul de presă al aşa-numitului Minister al Securităţii de la Tiraspol, refuză să ofere detalii în legătură cu cazul Vardanean „Nu putem să vă oferim deocamdată nici un comentariu. Toate întrebările, toate precizările legate de acest eveniment vi le poate oferi numai judecătorul”, a declarat reprezentantul mgb-ului transnistrean.
Soarta lui Vardanean este în miînile Tiraspolului

„Republica Moldova este unica ţară care ţine în arest un jurnalist pentru libertatea de exprimare. Arestarea lui Ernest Vardanian este o ruşine pentru întreaga Europă”. Declarația a fost făcută de către preşedintele Uniunii Jurnaliştilor, Valeriu Saharneanu, cu prilejul Zilei Mondiale a Libertăţii Presei.

Pentru Transnistria însă, nici un argument nu este convingător. Tiraspolul îl folosește pe Vardanean pentru atingerea unui scop ascuns și-l va ține în detenție atîta timp cît acest lucru va conveni autorităților separatiste. Explicația acestui fapt este simplă: regiunea transnistreană se conduce după propriile legi și nu se supune legislației internaționale pe care, de altfel, nici nu o recunoaște.

De această dată, victima regimului de la Tiraspol a devenit Ernest Vardanean. Fostul corespondent al filialei de la Tiraspol al agenţiei ruse de ştiri ”Novyi Reghion” riscă între 12 şi 20 ani de închisoare. Dacă Ernest Vardanean va putea să-și demonstreze nevinovăția, acest lucru ar însemna prăbușirea Republicii Moldovenești Nistrene și descoperirea tuturor neregulilor care se înfăptuiesc aici.

luni, 6 decembrie 2010

Din nou primii la sărăcie

 Mai bine de 26 la sută din cetăţenii R. Moldova trăiesc în sărăcie absolută, iar unu din şapte - în sărăcie extremă, cu un venit de, cel mult, 25 dolari pe lună. Astfel, R. Moldova rămâne şi în continuare cea mai săracă ţară din Europa.
După colapsul Uniunii Sovietice, Moldova s-a confruntat cu cea mai profundă și prelungită recesiune în rîndurile țărilor în curs de tranziție, iar creșterea survenită la nivelului sărăciei a transformat-o în cea mai săracă țară din Europa la etapa actuală.
În condiţiile lipsei locurilor de muncă bine plătite, unica şansă de supravieţuire a multor familii este emigrarea. Aproximativ un milion de moldoveni muncesc în prezent peste hotare. Republica Moldova se situeaza printre primele pozitii intre tarile cu cele mai mari venituri provenite din banii trimisi acasa de cei angajati peste hotare. Datorită acestora, pe timpul guvernării comuniste, statul afirma că situația economică a Republicii Moldova se ameliorează. Aceasta era de fapt o strategie de manipulare, rezultatele căreia au putut fi observate în 2008, atunci cînd criza economice mondială a lovit puternic în economia țării noastre. În această perioadă, remitențele au scăzut cu 30 de procente iar economia dependenta de agricultura, s-a contractat cu 6,5 procente, ducand la dublarea ratei somajului si cresterea nivelului de saracie.
Acest declin și impas economic, poate fi explicat prin faptul că remitenţele inundă țara, iar băncile există doar pentru a deservi banii care vin în țară. În plus, sărăcia nu va fi depășită atîta timp cît în țara noastră va exista o economie subterană care ignoră legile și impozitele. Este suficient un singur exemplu pentru a argumenta această situație ”Deși, statisticile arată că Moldova este o țară extrem de săracă, ne putem lăuda cu o mulţime de bănci şi femei îmbrăcate foarte scump. De aici se trage o concluzie că statisticile oficiale ale Republicii Moldova şi realitatea economică nu coincid.
În 2009, noul guvern al Republicii Moldova, angajîndu-se să facă reforme, a castigat încrederea - și banii - instituțiilor internaționale. Astfel, în luna martie, Uniunea Europeana, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondiala si mai multe tari au promis acordarea unor imprumuturi de 2 miliarde de euro. Însă, nu suma este importantă, ci modul în care ea va fi utilizată. Este necesară o gestionare foarte riguroasă a acestor resurse pentru ca Moldova să facă primii pași spre dezvoltare. Și, să nu uităm că noi, copii noștri și poate chiar nepoții noștri, vor trebui să muncească pentru restituirea acestor împrumuturi.
Este evident faptul că statului îi revine rolul cel mai important în iradicarea sărăciei. Cele mai simple și cele mai eficiente soluții în acest sens, se bat însă cap în cap cu alte paradoxuri din țara noastră.
Crearea locurilor de muncă bine remunerate constituie o cale sigură de ieșire din sărăcie, dar piața muncii din Moldova este slăbită și se caracterizează prin locuri de muncă cu productivitate redusă.
Doar firmele private și firmele mici posedă calitatea de furnizor net de locuri de muncă, dar acestea sunt puține în Moldova deocamdată, în special din motivul costurilor mari de reglementare a afacerilor.
Migrarea internațională este o strategie importantă pentru a face față sărăciei, dar prezintă riscuri considerabile de ordin personal pentru majoritatea populației.
Investițiilor externe ar însemna salvarea Moldovei de la sărăcie. Însă, pentru atragerea acestora este nevoie de o infrastructură bine pusă la punct, la care Moldova nici nu poate visa.
Vom fi o țară săracă și în continuare și urmările acestui fenomen le va suporta omul de rînd, care nu a fost scutit niciodată de impozite, care are cel mai mult de suferit de pe urma majorării prețurilor și care nu pot să schimbe cu nimc politica promovată de stat.

duminică, 5 decembrie 2010

Moldova - amenințată de depopulare?

Până în 2016 populaţia Republicii Moldova va îmbătrâni evident, fapt ce va determina o criză demografică acută la nivel naţional, susţin experţii în domeniu. Fenomenul este influenţat de scăderea ratei natalităţii, creşterea mortalităţii, dar şi de exodul excesiv de forţă de muncă.
Criza demografică va fi condiţionată parţial de creşterea esenţială a numărului pensionarilor care, până în 2016, se va majora cu 30 la sută, prognozează demograful Valeriu Sainsus. Potrivit lui, există riscul ca persoanele apte de muncă să fie nevoite să facă efort dublu la locul de muncă pentru a întreţine persoanele în etate, lucru care poate duce la conflicte sociale. Fenomenul de îmbătrânire este condiţionat de creşterea duratei medii de viaţă, ceea ce înseamnă că populaţia care este la vârsta de pre-pensionare va creşte. Acest fenomen va contribui la scăderea productivităţii muncii, fapt ce vine în contradicţie cu nivelul de dezvoltare a economiei unui stat, spune Valeriu Sainsus.
Experţii propun mărirea treptată a vârstei de pensionare cu câte o lună pentru următoarea generaţie. Astfel, generaţia anilor 50 să iasă la pensie nu la vârsta de 62 ani, ci la 62 de ani şi o lună. Această întârziere va aduce economii în bugetul de stat de circa 300 mln lei, estimează Valeriu Sainsus.
Îmbătrânirea populaţiei R. Moldova are loc şi ca o consecinţă a reducerii natalităţii. Pentru creşterea naturală a populaţiei rata medie a natalităţii trebuie să fie de 2,1 copii pentru o femeie. Potrivit statisticilor, în prezent în Moldova rata natalităţii este 1,2-1,3 copii pentru o femeie. Pînă în anii 90 erau înregistrate circa 150 mii de naşteri anual. La ora actuală cifra este de 50-70 mii naşterii anual. Multe cupluri amână naşterea primului copil pentru mai târziu. Dacă numărul naşterilor va scade sub 50 mii anual, R. Moldova se va afla într-un dezastru de reproducere a populaţie, menţionează demografii naţionali.
Criza economică, dar şi remunerarea scăzută a muncii, favorizează orientarea populaţiei spre o migraţiei sistematică. Conform datelor Ministerului Dezvoltării Informaţionale, pe parcursul anului trecut din ţară au plecat pentru a se stabili cu domiciliul permanent în străinătate peste 7 mii persoane.
În politicile demografice accentul trebuie pus pe instituţia familiei. Aproape 30 la sută din populaţie nu pleacă din Moldova pentru că nu vrea să-şi părăsească familia. Instituirea unei „familii etalon naţional” (ambii părinţi şi doi copii) ar constitui principala pârghie de reducere a numărul divorţurilor, sunt de părere mai mulţi dintre specialişti. Noua politică demografică trebuie să fie una coerentă unde statul să-şi asume, cel puţin, a treia parte din toate sacrificiile pe care le face tânăra familie în creşterea unei generaţii.
În scopul stopării declinului demografic, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, a elaborat Strategia naţională în domeniul securităţii demografice în R.Moldova. „Strategia este pentru o perioadă de 15 ani şi va cuprinde un ansamblu de măsuri economice, sociale, culturale, care vor contribui, în cele din urmă, la ameliorarea stării demografice şi îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei”, a precizat Valentina Buliga, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
Numărul populaţiei stabile a R. Moldova la 1 ianuarie curent era de peste 3,5 mln de locuitori, inclusiv 2 mln în mediul rural. Potrivit datelor Institutul Internaţional pentru Sisteme de Analiză Aplicată din Austria, se estimează că în anul 2130 în R. Moldova vor trăi doar 1,5 mln de locuitori.

joi, 2 decembrie 2010

Pierdem dreptul la o existenţă echilibrată

Aspirăm spre aderarea la Uniunea Europeană, calculăm cu cît suntem mai săraci sau mai bogaţi decît în anul precedent, dar nu încercăm să pătrundem în esenţa cauzelor care stau la baza nivelului actual de dezvoltare al Republicii Moldova. De mai bine de un an, încercăm să depăşim criza politică şi îi considerăm pe politicieni drept singurele persoane care ar putea îndrepta ţara pe drumul progresului. Dar nu ne gîndim niciodată că motorul societăţii nu sunt liderii politici şi nici cei mai bogaţi oameni din ţară, ci însăşi populaţia, oamenii de rînd. Nu suntem săraci pentru că nu avem resurse, ci pentru că nu preţuim şi nu dezvoltăm potenţialul uman, care este de fapt, cea mai puternicг forţă. Japonia, una dintre cele mai puternice ţări ale lumii, nu a fost niciodată prima la capitolul rerurselor minerale, dar în schimb, ea a investit mult în dezvoltarea resurselor umane. De aici porneşte totul: de la analiza structurii şi potenţialului populaţiei, de la tipul societăţii, de la definirea claselor sociale în care este împărţită populaţia. Am încercat să găsesc cel puţin un studiu despre clasele sociale din Republica Moldova. A fost оn zadar. De ce? Nu avem cercetători? Sau poate nici nu avem clase sociale?
Cei mai mulţi sociologi şi psihologi sunt de părere că populaţia ţării noastre se împarte în trei clase sociale: săraci, bogaţi şi clasa de mijloc, ultima fiind foarte slab dezvoltată. În ultima perioadă, clasa de mijloc este îndreptată spre dispariţie şi cel mai grav lucru este că reprezentanţii ei nu înaintează din punct de vedere social spre clasa oamenilor bogaţi, ci se retrage spre polul oamenilor săraci. Acest fapt este descurajant în condiţiile în care anume clasa de mijloc este cea care ar trebui să devină baza societăţii.
La prima vedere, nimic nu este mai simplu decît să defineşti clasa de mijloc. Un om face parte din această clasă dacă averea sa se încadrează între anumite limite. Prin urmare, e foarte uşor de văzut cărei clase îi aparţii: pentru asta nu e nevoie decît să stabileşti ce avere ai şi să compari această avere cu a altora, cu ajutorul unei scale generale.
Totuşi, criteriul averii, oricît de important ar fi, nu este suficient. Tipul de activitate pe baza căreia s-a obţinut averea respectivă este un alt criteriu demn de luat în seamă. În linii mari, avem trei tipuri de activităţi: cea de funcţionar, cea de industriaş (de producător) şi cea de comerciant. Dacă reunim ultimele două tipuri într-unul singur, vom obţine două categorii de oameni: funcţionarul şi întreprinzătorul. O analiză mai exactă a acestor categorii, ne-ar determina să-i includem în clasa de mijloc pe profesori, medici, intelectuali. Însă, veniturile acestora îi situează în categoria săracă.
În mod normal, veniturile celor din clasa mijlocie permit o viaţă fără constrîngeri materiale, spune sociologul Mircea Kivu, fără a se putea spune că o astfel de familie trăieşte în lux - îşi permite o casă decentă, are un autoturism de clasă medie, computer şi acces la internet, îşi permite o vacanţă anuală (eventual, peste hotare). Sub 10 % din români corespund acestor caracteristici, deci ei fac parte din clasa de mijloc. În SUA, proporţia e de 54%, iar în Germania - 51%. Poate că în Republica Moldova, conform autoaprecierii populaţiei, cifra ar fi mai mare. Însă, modul în care se autopercep moldovenii ca făcînd parte din clasa de mijloc, nu are nicio legătură cu realitatea.
Datele statistice ne demonstrează o realitate cruntă, care taie elanul populaţiei de a face parte din clasa de mijloc. Pentru a realiza o analiză cît de cît obiectivă a clasei de mijloc din Republica Moldova, pot fi analizate veniturile şi cheltuielile persoanelor care, prin definiţie, ar trebui să facă parte din această categorie. Conform Biroului Naţional de Statistică, în anul 2008, veniturile lunare ale întreprinzătorilor erau de 1721 lei, aceştia cheltuind, în aceeaşi perioadă de timp, cu aproximativ 100 de lei mai puţin. La celălat pol se află salariaţii, ale căror cheltuieli depăşesc de două ori cuantumul venitului. În aceste condiţii, este clar la ce nivel de dezvoltare se află clasa de mijloc din ţara noastră.
Această situaţie nu poate fi categorisită nici ca fiind rea, nici bună, se poate doar de constatat că o astfel de societate îşi pierde dreptul la o existenţă echilibrată. Multe persoane, după nivelul de instruire şi după mentalitate, corespund clasei de mijloc, dar veniturile pe care le au nu le permit să se încadreze în aceasta. Şi viceversa, vin oameni cu bani cîştigaţi la negru peste hotare şi pretind că fac parte din clasa de mijloc, în timp ce pregătirea lor profesională nu le permite acest lucru.
Deci, la momentul actual, nici nu putem visa la o clasă socială de mijloc bine întemeiată în Republica Moldova.