luni, 28 martie 2011

Business cu…ghiocei

Sunt chiar ei GHIOCEII - primele flori ale primăverii, care pot fi văzute doar în Cartea Roşie şi.... în mîinile băbuţelor care stau pe străzile din centrul capitalei şi le vînd pentru "a mai face cîţiva leuţi". Din pădurile Moldovei aceste vietăţi firave au cam dispărut, dar iată că mai există persoane care cunosc binele locurile în care au mai rămas ultimele fire din plantele care sunt pe cale de dispariţie şi fac bani pe seama acestora.
Businessul băbuţelor curajoase nu a fost ruinat nici de amenzile de la 1000 pînă la 2000 de lei puse de autorităţi pentru comercializarea florilor de primăvară.
Băbuţele susţin că anume mărimea "gigantică" a pensiei pe care o primesc, le scoate în stradă şi le "impune" să facă comerţ cu primele flori ale primăverii "Ce vreţi de la mine? Parcă dvs nu ştiţi ce pensie am eu? Cum să trăiesc cu aşa pensie? Trebuie să fac ceva, să cîştig bani cumva." Asta este explicaţia abundentă în argumente convingătoare ale reprezentantelor comerţului moldovenesc de pe bulevardul Ştefan cel Mare.
Cu pensie sau fără, cu amendă sau scăpînd de aceasta, ghioceii sunt distruşi în continuare şi nici o lege nu-i poate salva atît timp cît băbuţele noastre vor continua să facă business pe seama lor.

miercuri, 16 martie 2011

„Hai, Moldova – Curăţenie în toată ţara, într-o singură zi”

Toţi cetăţenii ţării, cărora nu le este lene să-şi jertfească cîteva ore din viaţa lor pentru curăţirea mediului în care trăiesc, sunt chemaţi să participe pe 16 aprilie la Ziua Naţională a Curăţeniei.
Mişcarea civică "Hai, Moldova" a lansat proiectul ecologic „ Curăţenie în toată ţara, într-o singură zi”, considerînd că aceasta este cea mai eficientă soluţie împotriva deşeurilor care împînzesc ţara. 
Detalii pe www.timpul.md sau pe www.hai.md

marți, 15 martie 2011

Povara vieţii pe umerii unui copil orfan

           Cuvîntul mamă este pentru ei unul foarte dureros, iar căldura căminului părintesc şi dragostea de părinte nu au simţit-o niciodată, pentru că au avut nenorocul de a se naşte în familii defavorizate, care nu s-au gîndit nici pentru un minut la viitorul copiilor pe care i-au adus pe lume şi i-au lăsat în voia sorţii. Aceştia au crescut prin casele de copii, internate, şcoli de meserii, aşteptînd zi de zi ca să vie mama sau tata şi să-i ia acasă. Ajunşi la vîrsta de 16-17 ani, sunt nevoiţi să părăsească instituţiile respective şi să-şi croiască propriul drum în viaţă. Sunt liberi să facă ce vor, dar ce pot ei să facă? Sunt singuri pe lume, fără adăpost, fără nici un ajutor, fără nici o rudă. Singura lor avere este îndemnizaţia unică de 5000 de lei oferită de stat copiilor orfani care părăsesc instituţiile rezidenţiale.

Părăsesc internatele şi ajung în stradă
Potrivit UNICEF Moldova, în 2009, în internate, case de copii şi plasamente familiale se aflau circa nouă mii de copii. Fiecare al zecelea dintre aceşti copii are părinţi decedaţi, restul provin din familii de părinţii alcoolici, delincvenţi sau care, pur şi simplu, au hotărît să se debaraseze de odraslele lor. În fiecare an, zeci de copii orfani absolvesc internatele şi şcolile de meserii. Ce se întîmplă cu aceşti copii? Unii dintre ei, care sunt mai optimişti şi mai puternici, încearcă să-şi construiască un viitor. Dar, majoritatea copiilor orfani urmează vagabondajul sau, în cel mai bun caz, sunt luaţi în continuare sub supravegherea statului, prin cazarea lor în centrele de plasament temporar.

Statul poate oferi doar plasament temporar
În Republica Moldova, primul şi unicul centru de plasament temporar pentru copii orfani în perioada postinstituţională a fost construit în anul 2004. La “Vatra” îşi pot găsi refugiul tinerii orfani care absolvesc  internatele ţării şi nu au domiciliu.
Am ajuns la acest Centru într-o zi geroasă de iarnă. În pofida gerului, copii aleargă pe afară îmbrăcaţi lejer şi încălţaţi în ghetuţe pe unde murdare, pe unde rupte. Mă privesc atent şi întrebător, cu ochii măşcaţi şi buzele îngheţate. Încerc pentru un minut să mă pun în locul lor şi mă gîndesc ce ar putea face un copil care este singur pe lume şi care are doar 16 ani? Eu nu ştiu ce aş face, dar ei luptă pentru viaţă şi speră că ziua de mine va fi mai bună. Sergiu a venit la Centru în urma cu 5 luni. Acum însuşeşte meseria de bucătar şi în a doua jumătate a zilei lucrează la o firmă de construcţii. “Deocamdată stau aici, dar nuştiu ce voi face atunci cînd va trebui să plec din Centru. Nu vreau să ajung iarăşi în stradă” spune Sergiu cu neîncredere în priviri.
Un an hotărîtor pentru copii orfani
La moment, în Centrul “Vatra” sunt cazaţi 27 de beneficiari cu vîrste cuprinse între 15 şi 29 de ani. Ei pot să stea aici de la 6 luni, pînă la un an, timp în care pot să-şi rezolve cele mai stringente probleme.  Această perioadă este hotărîtoare pentru beneficiarii Centrului, pentru că ei trebuie să facă tot posibilul ca peste un an să poată deja să înceapă o viaţă pe propriile picioare, fără ajutorul nimănui. În acest sens, administraţia Centrului, în colaborare cu Direcţia Municipală pentru Protecţia Drepturilor Copilului, lucrează asupra cazurilor beneficiarilor Centrului şi încearcă să le îmbunătăţească starea în care se află prin căutarea familiei biologice, prin perfectarea actelor, prin oferirea posibilităţii de a însuşi o profesie şi de a găsi ulterior un post de muncă. “Noi lucrăm cu fiecare beneficiar în parte şi încercăm să găsim cea mai  bună cale pentru soluţionarea problemelor pe care le are copilul. Nu lăsăm pe niciun beneficiar în stradă pînă nu suntem siguri că el se va putea descurca singur şi nu va ajunge iarăşi într-o situaţie de risc” menţionează Tamara Pisareco, managerul Centrului “Vatra”.   
Statul te susţine, dar tu descurcă-te cum poţi
Chiar dacă beneficiază de plasament temporar, tinerii cazaţi în Centrul “Vatra” sunt puşi în situaţia de a deveni independenţi, conştienţi şi responsabili de acţiunile şi viaţa lor. Ei achită jumătate din plata serviciilor comunale, îşi procură alimente din banii proprii, îşi pregătesc singuri mîncarea, îşi spală rufele şi fac ordine în camerele în care locuiesc. Astfel ei se maturizează treptat şi înţeleg că pe umerii lor cade responsabilitatea de a-şi asigura existenţa. Încercarea de a-şi găsi un loc de muncă, se soldează de multe ori cu un eşec, pentru că angajatorii profită de faptul că copii orfani sunt neprotejaţi şi lipsiţi de experienţă. Ei muncesc deseori fără a fi remuneraţi sau primesc doar o parte din banii care li se cuvin pentru munca prestată. Igor a lucrat timp de jumătate de an la un întreprinzător şi nu a primit nici un ban “Îmi spuneau că-mi vor da banii după ce voi termina tot lucrul, pentru ca la urmă să mă ameninţe şi să-mi spună că dacă vreau să mai trăiesc liniştit, atunci să plec şi să-l las în pace”. În astfel de cazuri, legislaţia şi autorităţile devin neputincioase.

Problemele comportamentale ale copiilor orfani îşi au rădăcinile în orfelinate
Situaţia copiilor care ajung la „Vatra” este deseori foarte greu de schimbat, deoarece beneficiarii acestui Centru sunt o categorie de copii care nu au înredere în nimeni şi în nimic, care sunt supăraţi pe toţi şi în primul rînd pe stat. Adriana Zaslaviţ, asistenta socială a Centrului spune că chiar dacă se face tot posibilul ca aceşti copii să-şi poată crea un viitor, viaţa deseori nu-i primeşte aşa cum ar trebui să fie. Explicaţia comportamentului şi a atitudinii lor faţă de viaţă stă în faptul că ei şi-au creat mentalitatea încă din orfelinat, atunci cînd auzeau doar replici de tipul „mama ta te-a părăsit” „nimeni nu are nevoie de tine”. „Majoritatea problemelor lor, îşi au rădăcinile în educaţia primită acolo” explică Ion Pelin, psihologul Centrului „Vatra”.

Am reuşit, pentru că nu am spus nimănui niciodată că sunt orfan
Cu toate acestea, sunt cazuri în care beneficiarii Centrului „Vatra” reuşesc să-şi croiască un drum în viaţă. Ion a stat la „Vatra” timp de doi ani. Aici a însuşit o profesie şi apoi şi-a găsit un serviciu. Acum a reuşit să-şi creeze propria familie şi de curînd a devenit tătic „Am reuşit să-mi şterg de pe frunte numele de „copil orfan” datorită faptului că am avut un caracter puternic. Cred că m-a ajutat şi faptul că nu am spus nimănui niciodată că sunt orfan.”
Poate că problemele copiilor orfani vor fi soluţionate atunci cînd societatea şi statul vor înceta să mai catalogheze această categorie de persoane ca pe o problemă. Fiecare dintre noi, poate să schimbe cu ceva situaţia copiilor orfani. Tu te-ai gîndit vreodată cum i-ai putea ajuta?