marți, 30 noiembrie 2010

Să plătească Chirtoacă pentru mine

Este numit de unele persoane „sarai pe 4 roți” și cu cît trece mai mult timp cu atît acest nume corespunde mai mult realității. Nu cred că există cel puțin un locuitor al Chișinăului care să nu fi avut fericita ocazie de a călători cu acest mijloc de transport public. Este troleibuzul (troleu, trolic) – bucuria unora și nefericirea altora.
Sunt și eu una dintre miile de persoane care zi de zi călătoresc cu troleibuzul și nu pot să spun că aceasta este una dintre cele mai plăcute experiențe din viața mea.
Dimineața. Zgribulită de frig și nemulțumită că m-am sculat la ora 6, mă apropii de stația de troleibuz. Aici sunt cîteva zeci de studenți care așteaptă nerăbdători sosirea troleibuzului salvator. Mai observ și cîțiva bătrînei care deabia își duc zilele. Strîng nedumerită din umeri: înțeleg studenții care merg la Universitate sau persoanele care merg la serviciu, dar acești oameni în vîrstă, ce treabă au ei dis-de-dimineață dacă nici măcar piața nu este deschisă. Iată-l că se ivește de după colț. Toți bat nerăbdători și supărăcios din picioare și încearcă să ghicească locul în care se va opri pentru a reuși să fie printre cei care vor putea urca. Se deschid porțile raiului. Toți se grăbesc să intre și se înghesuie ca pe vremea foametei după pîine. Neconfortabil, dar în schimb ai măcar o șansă că nu vei întîrzia la prima oră. Am putea merge pe jos, este o distanță foarte mică și dimineața nu ar strica o plimbare în aer liber. Dar, avem toți abonamente, de ce să nu profităm de ele? Logica moldovenească. Prind și eu un colț din ultima scară. Stau într-un picior și mă țin cu o mînă de colega mea. Geanta mi-a rămas prinsă între ușă și o voi scoate abia cînd voi coborî. Șterg cu haina ușa troleibuzului, mă calcă pe picior o domnișoară care stă lîngă mine și la prima cotitură am impresia  că vor cădea peste mine toți călătorii din troleibuz. Cînd îți este viața mai dulce, atunci apare și taxatoarea cu un glas asurzitor „La ușa din mijloc se pregătesc de achitare cei care au urcat”. Își face loc printre călători și trece mai departe. „Am dat și bacalaureatul ăsta” îmi spun eu cînd ajung să cobor. Sar repede jos și încerc să-mi aranjez și să-mi curăț cît de puțin posibil hainele.
Aceste troleibuze, care zi de zi transportă mii de persoane, au deja 100 de ani și în alte țări europene ele mai pot fi admirate doar în muzee. Noi întotdeauna am reușit să fim mai deosebiți decît statele europene. Această situație era cît de cît acceptabilă pînă la 1 octombrie 2009, atunci cînd taxa pentru o călătorie cu troleibuzul s-a majorat de două ori. Cred că Regia Transport Electric Chișinău se ghidează după principiul că tot ce ceea ce este mai vechi are o valoare istorică și trebuie să fie și mai scump.
Pentru ziua de azi, nu mă voi limita doar la o singură călătorie cu troleibuzul, doar trebuie să mai și ajung înapoi la cămin. De această dată, prind troleibuzul nr. 3. Spre surprinderea mea, în colțul din dreapta al parbrizului, văd o plăcuță pe care este scris cuvîntul autotaxare. Ce o mai fi și asta? Urc nedumerită și aștept. Ușile se închid zgomotos și în același moment aud vocea șoferului în difuzorul instalat deasupra ușii „Troleibuzul circulă fără taxator. Cei care au urcat, cumpără tichete de la șofer. Compostăm tichetele.” Prin aceste cuvinte eu nu înțeleg mai nimic. Toată lumea din troleibuz, stînge din umeri a nedumerire. A ocupat fiecare cîte un loc și ținînd cîte doi lei în mînă, stau și așteaptă taxatorul. Mă apropii de șofer. El îmi explică că cei care au abonamente, trebuie doar să le prezinte la coborîre. M-am linștit. Lîngă volan are aruncați în grabă căteva bancnote de cîte un leu și cîteva de 5. Sărmanul om! Nu este  suficient că trebuie să fie atent la drum, acum mai trebuie să mai și vîndă bilete, să dea rest, să verifice abonamentele și biletele la ieșire. Exact la un an după scumpirea taxei, CRTEC ne-a pregătit altă surpriză. Și nu pot spune că aceasta este una plăcută, pentru că autotaxarea este incomodă atît pentru șoferi, cît și pentru pasageri.
Deocamdată, autotaxarea se face pe aproximativ 20 de troleibuze de pe rutele 3, 7 și 20 cu scopul de a economisi bani prin concedierea taxatorilor.

Prețurile scad dar tranzacțiile se reduc


Volumul de tranzacţii din sectorul imobiliar s-a redus cu peste 50% faţă de anul 2008 cu toate că preţurile la apartamente au scăzut cu aproape 30%. Piața imobiliară este instabilă, drept rezultat al instabilității economice și politice din țară. Specialiștii susțin că, din această cauză, moldovenii de peste hotare nu mai vor să-şi investească banii în proprietăţi, aşa cum o făceau acum doi ani.
Spațiul locativ din capitală continuă să se ieftinească, în prima jumătate de an preţurile la apartamente pe piaţa secundară au coborât cu opt la sută, de la 705 la 650 euro pe metru pătrat, potrivit Agenţiei imobiliare Nika-Imobil.
Ultima oară acest preţ a fost înregistrat în septembrie 2007, la numai câteva luni după ce piaţa imobiliară a intrat pe un trend de scumpire care a continuat până în septembrie 2008, când a fost atins maximul istoric de 910 euro pe metru pătrat.
„Există multă incertitudine pe piaţă. Preţurile la imobile scad, însă reducerile nu sunt la fel de semnificative ca anul trecut. În prima jumătate a anului imobilul s-a ieftinit cu 5-10%, inclusiv ca urmare a deprecierii euro faţă de dolarul SUA şi, respectiv, leul moldovenesc”, a declarat Nicolae Ostafeiciuc, directorul filialei Botanica a Bursei Imobiliare LARA.
Locuinţele s-au ieftinit în medie pe lună cu 5-10 euro per metru pătrat, în prima jumătate a anului 2010, iar experţii se aşteaptă la o atenuare a ritmului de reducere a preţurilor.
Potrivit dinamicii schimbării costului de piaţă, de la începutul anului curent preţul unui metru pătrat de locuinţe a scăzut cu 185 euro. În schimb, în iulie, august şi septembrie preţurile la apartamentele din Chişinău practic nu s-au schimbat: un metru păstrat costă în medie 625 euro.
Datele „Lara” arată că cele mai ieftine apartamente se vând în zona Aeroportului unde, în luna octombrie, un apartament cu o odaie putea fi cumpărat la un preţ mediu de 598 de euro pentru un metru pătrat. În schimb, cele mai scumpe erau în centrul capitalei - 823 de euro pe metru pătrat. Cele mai solicitate pe piaţă sunt garsonierele, al căror preţ s-a diminuat cu 20%, cel mai puţin comparativ cu ieftinirile înregistrate la celelalte tipuri de apartamente. Apartamentele cu două odăi s-au micşorat în medie cu 25%, iar cele cu 3 camere - cu peste 30%.
În pofida acestor eftiniri, în prima jumătate a anului, s-au vândut lunar câte 1000 de imobile, indicator de 2-3 ori mai mic faţă de tranzacţiile efectuate înainte de criză. În exploatare au fost date doar 880 de apartamente noi, ce reprezintă jumătate din indicii aceeaşi perioade a anului trecut. Companiile din construcţii estimează că am putea asista la o creştere a preţului la apartamente, din cauza unui deficit acut de apartamente noi.
Poate pentru persoanele care vînd spații locative, aceste ieftiniri sunt foarte mari, în timp ce cei care vor să-ți cumpere un apartament, consideră că prețul acestora este enorm de mare. Și au dreptate. De unde să dai 625 de euro pentru un metru pătrat de spațiu locativ cînd salariul mediu pe economie, potrivit Biroulu Național de Statistică, este de 1200 de lei. Un tănăr specialist, trebuie să muncească 20 ani pentru ca să-ți poată procura un apartament cu o cameră în capitala țării.
Însă, conducerea Republicii Moldova, nu ține cont de aceste lucruri, iar în următorii ani prețurile spațiilor locative, chiar dacă vor mai scădea puțin, nu se vor deosebi radical de situația actuală.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Avem timp... de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

joi, 25 noiembrie 2010

Abandonul copiilor - păcat și iresponsabilitate


Astăzi mă simt o persoană fericită...și voi sunteți fericiți, deși, poate nu înțelegeți acest lucru. Dar v-ați gîndit vreodată că există oameni cu adevărat nefericiți, oameni care nu au o casă, nu au o masă, nu au un umăr pe care să plîngă, nu au o mînă care să-i mîngîie...Spunînd aceste lucruri, nu pot să nu mă gîndesc la copii abandonați, cei cu care soarta a fost prea cruntă.
Viața este o flacără care se stinge permanent, dar care recapătă scînteie ori de cîte ori se naște un copil, deoarece copii sunt mîinile cu care ne prindem de rai, sunt mugurii vieții. În pofida acestui fapt, copii sunt deseori abandonați de către cei care le-au dat viață, fenomenul respectiv căpătînd dimensiuni din ce în ce mai mari în timp și spațiu.
Prin abandon se înțelege acea situație în care un copil este părăsit, lăsat fără îngrijire de către părinții săi sau de către persoanele care au obligații legale față de el. Acțiunea persoanelor care renunță la o parte din viața și sufletul lor, este o dovadă de totală iresponsabilitate și cel mai groaznic păcat din lume. Ce poate fi mai frumos și mai sfînt decît să-ți vezi copilul zîmbind, crescînd, gîngurind? Este o șansă ce ți se oferă o dată-n viață și dacă nu profiți de ea, Dumnezeu nu ți-o va mai acorda niciodată pentru că toată viața vei plăti pentru păcatul săvîrșit. În pofida acestui lucru, mai există persoane care trag cu piciorul în viitorul lor, care renunță la valorile morale și refuză sarcina divină de a crește și a educa propriul prunc.
Noi, tinerii, cei care suntem viitorul acestei țări și care avem posibilitatea de a schimba lumea în care trăim, nu putem privi indiferenți la soarta copiilor abandonați.
Societatea moldovenească, la ora actuală, se caracterizează printr-un grad înalt de vulnerabilitate. Vunerabile sunt persoanele, comunitățile, societățile, lumea în ansamblul ei. Cei care suferă cel mai mult din urma acestor acțiuni sînt copii, care nu beneficiază de condiții elementare de viață și sunt supuși unor riscuri care le deformează și le mutilează personalitatea. Familia, ca celulă de bază a societății, se află în criză – sporește rata divorțurilor și a copiilor născuți înafara căsătoriei. În consecință, creșe numărul de copii ai străzii în rîndurile cărora crește delincvența juvenilă.
Ați văzut vreodată un animal abandonîndu-și puiul? Puțin probabil. Dar omul se încumetă să facă acest lucru. Biroul Național de Statistică aduce dovezi incontestabile în acest sens. Cel puțin un copil de vîrstă preșcolară este abandonat în fiecare zi. Cinci dintr-o sută de familii renunță la propriul copil. Potrivit unui raport UNICEF, 9 din 10 copii abandonați, au ambii părinți în viață. În ultimii ani, 35.000 de copii au fost lăsați fără îngrijirea ambilor părinți, dar nu există încă date statistice certe că nu ar exista și mai mulți.
Vă întrebați cum de s-a ajuns la o asemenea situație? Voi încerca să vă răspund: politica socială ”ideală și atotcuprinzătoare” a țării noastre este, în mare măsură, secretul ”fericirii și al bunăstării”. Articolele 48, 49 și 50 din Constituția Republicii Moldova se referă la protecția și ocrotirea familiei și copilului, dar nu există o lege care ar reglementa strict situația abamdonului.
Am avut ocazia de a păși pragul unei case de copii. Am văzut fețe zîmbitoare ca soarele de vară, în pofida faptului că nu au parte de dragoste părintească; am văzut priviri calde și rugătoare; am văzut gurițe care parcă spun mereu ”vino mamă”; am văzut ochișori care emană lumina unui suflet curat și neajutorat. În acele momente pur și simplu vrei să-i duci pe toți la tine acasă și să le oferi tot ce ai mai bun – merită din plin. Ei sunt un exemplu pentru noi prin faptul că au puterea să străbată singuri drumul dur, primejdios și necruțător al vieții.
Noi suntem viitorii părinți și copii noștri ne vor iubi mai mult decît ne vor asculta sau ne vor asculta mai puțin pentru că ne vor iubi prea mult, însă, cu certitudine, ei vor fi ființele care vor da sens vieții noastre și nu vom putea renunța niciodată la acest chin dulce. Cu un zîmbet de lacrimi, acum vă rog ca fiecare să se gîndească, măcar și pentru o minută la copii care nu au părinți, și vă veți simți cei mai bogați oameni din lume, iar față de părinții voștri veți simți o dragoste și o recunoștință infinită. Sunt sigură că acum în mintea fiecăruia s-a născut ideea de a ajuta copii abandonați și de readuce fericirea în sufletul lor.

luni, 22 noiembrie 2010

E dreptul tău - votează!

Urmăresc cu atenție fiecare mișcare a actorilor politici din țara noastră  care de aproximativ o lună de cînd au intrat în campania electorală au uitat și de probleme, au uitat de activitățile și colaborările anterioare, au renunțat la prietenie și omenie și prin orice mijloace tind să cucerească cît mai multe inimi rătăcite și nedumerite ale moldovenilor. Unul mai curat, mai patriot, mai desinteresat decît altul, dar de fapt toți au un singur scop bine determint – scaunul de parlamentar, care, odată cîștigat. are puterea miraculoasă de a-i face pe posesori să uite de toate promisiunile electorale. Strigă toți într-un glas că luptă pentru popor și de jure se ghidează de principiul unul pentru toți (parlamentarul pentru popor) și toti pentru unu(poporul pentru parlamentar) dar de facto este unu pentru toți și fiecare pentru dînsul.
În țara noastră, gheata lume, muncește numai pentru alegeri. Politicienii folosesc poporul și-l hrănesc cu promisiuni deșarte în timpul campaniei electorale pentru ca după alegeri să se gîndească doar la ”scumpul de mine”. De ce se întîmplă aceste lucruri? Politicienii sunt foarte deștepți? Nu! Poporul este prea credul, cetățenii prea indiferenți. Noi nu înțelegem că noi suntem de fapt forța care trebuie să miște și să schimbe lucrurile care nu ne convin. Dacă ei au prea multă putere – noi le-am dat-o, dacă ei uită de noi după alegeri – noi le permitem, dacă lucrurile nu mai merg bine – noi am greșit. Deci, noi trebuie să ne schimbăm și să-i schimbăm și pe ei. Politicienii sun în miinile noastre și nu noi la cheremul lor.
Clasa politică, situația din țară, se vor schimba atunci cînd va vrea și cînd se va schimba mentalitatea poporului și nicidecum atunci cînd vor dori politicienii. Primul nostru pas greșit este atunci cînd călcăm în picioare datoria și dreptul de cetățean și renunțăm să mergem la vot. Îi lăsăm pe alții ne aleagă calea pe care vom merge, să ne hotărască soarta, să ne mînuiască viața. Ne-ar conveni oare ca altcineva să ne aleagă soțul sau soția? Nu cred. Cum dar putem permite ca alte persoane să ne decidă viitorul? Cît n-ar fi de straniu, acest lucru este posibil în țara minunilor, acolo unde la un referendum național participă doar 39 % din populație, acolo unde parlamentarii sunt aleși cu votul a doar jumătate din numărul cetățenilor, pentru că ceilalți ”nu au chef să voteze”.
Greșim a doua oară atunci cînd credem că dreptul și datoria nostră de cetățean este actuală doar în ziua alegerilor și uităm de el imediat după ce am pus în dreptul candidatului electoral preferat inscripția ”Votat”. Eroare, mit de oportunitățile căruia profită politicienii. Ei uită de noi după alegeri, pentru că noi uităm de ei, uităm să cerem îndeplinirea promisiunilor electorale, uităm că suntem o putere și putem cere, uităm că avem drepturi și demnitate iar politicienii trebuie să ne respecte.
Multașteptata zi de 28 noiembrie se apropie. Nu știu cum ea va schimba starea lucrurilor în țara noastră, dar la sigur va intra în istorie. Indiferent dacă vom participa sau nu la alegerile parlamentare, rezultatul acestora se va răsfrînge asupra tuturor . Mai avem timp să ne hotărîm: ne mai îngropăm o dată viitorul sau jertfim o jumătate de oră și pășim hotărît spre reformare și dezvoltare.
Nu contează pe cine vei vota, important este să nu stai acasă. Și alegerea ta la sigur nu va fi greșită dacă vei deveni un cetățean activ și informat care după alegeri, va cere de la politicieni acțiuni concrete, și nu promisiuni deșarte.